Pentru că e frig și e pandemie, am decis să vă pregătim pentru fiecare început de săptămână o listă de recomandări numai bune #destatîncasă. Iar dacă sunteți responsabili și doriți ca trendul să persiste, dați-ne o mână de ajutor. Trimiteți sugestiile voastre la adresa dosarmedia@gmail.com
Recomandări numai bune #destatîncasă de la Vasile Micleușanu
Acum că ne apropiem de sfârșit de an, încep să cred că nu a fost atât de rău. Deși ne-a ținut izolați, ne-a redat Timpul – resursa de care ne plângeam că ne lipsește, înainte de pandemie. Acum am rămas fără cea mai bună scuză: vai, nu am timp!
Dar revenind, a început să îmi placă acest an dubios, pe lângă toate bătaile de cap pe care mi le-a dat, și asta pentru că am reușit să am timp să fac multe lucuri. Și că tot vorbeam de timp, în perioada asta am reușit să descopăr o serie de bucurii artistice:
Carte
„Eseu despre orbire” de José Saramago este cartea care m-a ajutat să „înțeleg” pandemia. Da, pe bune! În acest text al autorului portughez, am reușit să văd clar reacțiile psihologice și sociologice ale comportamentului uman într-o anumită situație dramatică.
Cartea a luat Premiul Nobel pentru Literatură în 1998 și ne arată imaginea sumbră a unui oraș anonim, populat de personaje fără nume, în care izbucnește o boală îngrozitoare ce provoacă orbirea. Nimeni nu știe exact care este cauza, oamenii își pierd vederea, unul câte unul.
„De ce am orbit, Nu știu, poate că într-o zi vom afla motivul, Vrei să-ți spun ce cred, Spune, Cred că n-am orbit, cred că suntem orbi, Orbi care văd, Orbi care văzând, nu văd”
Unica reacție a statului este carantina, urmată în curând de apariția lagărelor. O singura persoană scapă de această pandemie a ”orbirii albe” – soția unui medic oftalmolog, cea care va fi unicul martor al incapacității societății care nu poate să-și gestioneze și să-și rezolve crizele.
„Frica orbește, spuse tânăra cu ochelari negri, Sunt bune cuvintele, eram orbi în clipa când am orbit, frica ne-a orbit, frica ne va ține orbi”
Film
Tot în această pandemie, m-am îndrăgostit de „Olive Kitteridge”. Miniseria produsă de HBO în 2014 este bazată pe nuvela autoarei americane Elizabeth Strout’s. Acțiunea filmului este divizată în două părți care corespund cu două perioade din viața lui Olive Kitteridge, interpretată de extraordinara actriță Frances McDormand.
Pe parcursul a patru episoade descoperim viața Olivei care este o profesoară mizantropă și foarte strictă, dar bine intenționată. Este căsătorită cu Henry Kitteridge, un bărbat amabil, care deține o farmacie în centrul orașului, și are un fiu problematic pe nume Christopher. Timp de 25 de ani ea trece prin depresie, doliu, gelozie și certuri cu membrii familiei și prietenii.
Există multe momente triste rupte din cotidian. Una dintre temele principale ale filmul este relația dintre părinți și copii. Descoperim oameni care luptă cu singurătatea și preocupările lor, care încearcă să treacă peste traumele din copilărie și să se înțeleagă cu cei dragi. Totuși comunicarea între ei eșuează. Tot ce-i mai ține împreună este obișnuința sau poate responsabilitatea.
Muzică
Închei cu un guilty pleaser. În septembrie Elderbrook a lansat noul album „Why Do We Shake in the Cold?”. Dacă nu ați dat încă play, vă recomand s-o faceți imediat.
Laitmotivul albumului este despre nevoia oamenilor de a interacționa cu alți oameni. Artistul britanic a declarat că: ”Titlul se bazează pe ideea că tremurăm în frig pentru a-i informa pe ceilalți că avem nevoie de ei aproape; că arătăm că suntem triști ca să îi anunțăm pe alții că avem nevoie de ei.”
Las aici videoclipul piesei „Why Do We Shake in the Cold?”
Evenimente online
Și la final, în loc de un eveniment online, vă recomand un canal de Youtube unde să învățați să aveți grijă de sănătatea spirituală.
Namaste!
Citește și: Recomandări numai bune #destatîncasă de la Marcela Postică
