”Povestea mea”, o serie de articole motivaționale, inspirate din experiențele personale ale celor care și-au depășit fricile, au trăit bucuria unui succes, au devenit mai echilibrați emoțional.
De la frica de maidanezi, la dorința de a-i lua acasă e un singur pas
Locuiesc de câțiva ani lângă Parcul Valea Trandafirilor din sectorul Botanica al orașului Chișinău. Recunosc că plimbările prin parc, matinale sau pe înserate, sunt momentele când mă deconectez de la știrile pe care le public despre pandemie sau politică .
În parc meditez, îmi fac planuri, admir porumbeii, rațele și peștii, care parcă sunt mai mulți în acest an. Urmăresc și oamenii care își plimbă câinii dimineața. Apropo, unii îi poartă cu ”botniță”, alții au cu ei pachete pentru a strânge excrementele. De admirat!
Acest articol e despre povestea mea, cum maidanezii din parcul Valea Trandafirilor m-au făcut să renunț pentru o perioadă la alergare, dar ulterior mi-au dat una dintre cele mai importante lecții: trebuie să-ți învingi fricile pentru a merge mai departe.
Frica mea de câini își are originea încă în copilărie. Nu mai știu ce vârstă aveam când am fost mușcată de un câine. Deși nu a fost o mușcătură gravă, îmi amintesc îngrijorarea de pe fața mamei – ”să nu fie turbat”. Încă de atunci, am evitat să interacționez cu câinii dacă stăpânii lor nu erau în preajmă.
În 2020, înainte să înceapă pandemia, în timp ce alergam prin parcul Valea Trandafirilor, am fost speriată groaznic de o haită de câini maidanezi. În acea clipă mi s-au înmuiat genunchii, iar preț de câteva secunde cred că nici nu am mai respirat. Câinii s-au liniștit, iar eu mi-am continuat drumul la pas domol, speriată de moarte. Recunosc că am renunțat pentru o perioadă la alergare din cauza fricii, de atunci încetinesc pasul când văd câinii în parc, indiferent că e maidanez sau doar un dulău lăsat fără supraveghere de stăpânul care-și savurează cafeaua undeva pe o bancă.
Cine a fost cel puțin o dată în parcul Valea Trandafirilor, știe că lângă podul suspendat, ”Podul Dragostei” sau prin preajma parcului de distracții, pot fi observați mulți maidanezi. În zonă se află câteva restaurante, un loc perfect pentru ca aceștia să găsească de mâncarea. În una din seri, am numărat vreo zece câini, toți tolănindu-se pe iarbă, într-un perimetru de vreo 20 de metri pătrați, chiar în apropiere de un teren de joacă pentru copii.
Erau dulăi mari. Drăguți, ce-i drept, dacă sunt liniștiți. În ultimul timp, am devenit foarte atenta la cum interacționează oamenii cu patrupedele fără stăpân, am văzut diferite reacții: copii speriați, mame care evită zona de frică și își încurajează copiii să facă la fel când nu sunt însoțiți de maturi, dar și persoane care se joacă cu maidanezii, periodic vin să le pieptene blana, le tratează rănile pe cât e posibil.
Comportamentul față de animale e diferit de la caz la caz, iar răspunsul patrupedelor este pe măsura atitudinii oamenilor. Aceste observații m-au ajutat mult.
De prin luna aprilie a acestui an, am revenit la alergare, probabil la nivel psihologic am depășit acel moment de frică. Într-o dimineață, am observat trei cățeluși negri, frumoși, cu botișorul roz, tare drăgălași. Erau și ei maidanezi. În acel moment mi-am dat seama că de la frica de maidanezi, la dorința de a-i lua acasă e doar un singur pas.
De atunci, timp de o săptămână m-am tot salutat dimineața cu acele pufoșenii negre și botișor roz. Apoi au dispărut. Cine știe, i-o fi luat cineva și acum se bucură în curtea unui stăpân care are grijă de ei, au mâncare din plin și atenție? Poate au ajuns la un azil pentru animalele fără adăpost. Sau, poate doar se mutaseră în altă zona a parcului.
Victimele câinilor maidanezi
Problema animalelor fără adăpost este una comună multor orașe, atât din Republica Moldova, cât și de peste hotarele țării. Chișinăul nu e o excepție. An de an, copii, tineri, bătrâni sunt mușcați de câini fără stăpân sau de cei lăsați nesupravegheați.
Pe 12 iunie, în sectorul Ciocana al Capitalei un câine lăsat nesupravegheat de stăpâna sa a atacat două persoane aflate pe un teren de joacă.
Câinele a reușit să muște două persoane. Este vorba despre un bărbat de 30 de ani, care a fost mușcat la mână, și un minor de 17 ani, care a fost mușcat la picior. Proprietara s-a dovedit a fi în vârstă de 50 de ani și a comunicat polițiștilor că nu a observat când patrupedul s-a dezlegat și a sărit gardul, ieșind în strada.
Un alt caz a avut loc pe 24 iunie 2021. Atunci o fată de zece ani din sectorul Ciocana al Capitalei a ajuns la reanimare după ce a fost mușcată de un maidanez. Mama acesteia a declarat că incidentul s-a produs seara când copila se întorcea acasă de la plimbare. Oamenii care locuiesc în prejmă spun că se te şi ei să circule prin zona intersecției străzilor Mihail Sadoveanu şi Petru Zadnipru din cauza haitelor de maidanezi. Ei afirmă că s-au adresat şi la autorităţi, dar că acestea nu au intervenit în niciun fel.
Municipiul Chișinău are un Regulament privind întreținerea animalelor de companie cu și fără stăpân și Regulament privind capturarea, transportarea, evidența și îngrijirea câinilor și a pisicilor fără supraveghere și fără stăpân din municipiul Chișinău. Problema e că acesta nu se respectă încă.
Soluții pentru a reduce numărul câinilor maidanezi
În Germania autoritățile au luat câteva măsuri care au redus numărul câinilor maidanezi:
- Au creat un registru de evidență a tuturor animalelor de companie.
- Au obligat proprietarii să plătească o taxă pentru fiecare câine deținut. Evident, că mărimea impozitului per câine este stabilită în funcție de zonă: urbană sau rurală, cât și de numărul de patrupezi.
- Au sterilizat toți câinii maidanezi, astfel încât, atunci când au fost întorși în stradă, aceștia nu s-au mai putut înmulți și putea fi identificată locația lor în oraș.
- Au creat aziluri pentru adăpostirea temporară a câinilor maidanezi.
- Cheltuielile de întreținere a azilurilor este efectuată din taxele colectate de la proprietarii de câini, din donații, din vânzarea câinilor către persoanele care doresc să adopte animale de companie, dar și din alocații de la stat.
Sigur, ar putea și autoritățile din Chișinău să facă același lucru. E complicat? Da, este…dar nu imposibil.
Ce este cinofobia
Cinofobia vine din limba greacă și înseamnă fobie față de câini („cyno” – câine, „phobia” – teamă). Aceasta este o fobie destul de comună, având în vedere că, în viața de zi cu zi, câinii sunt destul de frecvent întâlniți. Cinofobia reprezintă fobia față de câini indiferent de talia acestora, mare sau mică.
Cinofobia face parte din categoria fobiilor specifice – zoofobiile, alături de:
- arahnofobie (frica de păianjeni);
- apifobie (frica de albine);
- ornitofobie (teama de păsări),
- ailurofobie (fobia de pisici);
- entomofobia (fobia de insecte);
- murofobia (fobia de șoareci și sobolani);
- ihtiofobia (fobia de pești);
- ofidiofobia (fobia de șerpi);
Studiile disponibile arată că aproximativ o treime din persoanele care au nevoie de tratament pentru fobii specifice au o teamă irațională de câini sau de pisici.
Pentru că încercarea de a evita câinii este destul de dificilă, în cazul în care credeți că suferiți de cinofobie este indicat să apelați la ajutor medical specializat.
Nu este benefic pentru sănătatea dumneavoastră să vă confruntați cu frica față de câini și să evitați parcurile sau plimbările în aer liber din această cauză. Limitarea acestui tip de activități nu face decât să vă pună în pericol și sănătatea fizică, dar și pe cea emoțională.
Cum scăpăm de frica de câini
Psihologii spun că această fobie trebuie tratată cu grijă. Este mai uşor de tratat în cazul copiilor decât al adulţilor. Copiii sunt mai deschişi la tratament. Cu adulţii este mai greu, mai ales dacă starea de frică datează de mulţi ani. Tratamentul trebuie să fie unul gradual, cu paşi mici.
Nu trebuie început brusc, persoanele nu trebuie să fie obligate să atingă un câine de exemplu. La început pacienţii sunt rugaţi să se uite la imagini cu câini, în general poze vesele cu animale jucăuşe, dar şi cu oameni care se joacă cu ele. Apoi, trebuie să intre în contact cu animalul.
Trebuie convins doar să stea în aceeaşi cameră cu un câine blând, nu neapărat să îl atingă. După ce pacientul s-a obişnuit cu prezenţa animalului, poate fi încurajat să îl atingă, iar în timp chiar să îl plimbe şi să se joace cu el. Totul trebuie adaptat în funcţie de pacient.
Ce trebuie să faceți dacă ați fost mușcat de un câine
- Trebuie să aveți mâinile spălate și, dacă se poate, să purtați mănuși când curățați o plagă mușcată;
- Apelați la ajutorul medical de urgență;
- Medicul va stabili ce tratament este potrivit în funcție de severitatea rănii;
- Este posibil să fie necesar un tratament care constă în administrarea unui anticorp, jumătate din cantitate fiind injectată direct în rană și restul – intramuscular. Va urma, de regulă, o vaccinare ce constă în cinci injecții în cinci zile diferite, pe perioada 28 de zile;
E important să conștientizăm că animalele nu sunt vinovate că ajung în stradă. Dacă aveți un animal de companie și vreți să renunțați la el, apelați la serviciile unui azil. Nu-l lăsați în voia sorții pe stradă.
