Cătălin Anchidin este unul dintre cei mai apreciați oameni de comunicare din industriile creative din România, membru al Academiei Europene de Film și o prezență activă în media când vine vorba de industria cinematografică. Poate fi văzut recomandând filme în fiecare marți și joi la Antena 1 la „Neatza cu Răzvan și Dani”.
De numele lui Cătălin Anchidin se leagă proiecte de succes ale cinematografiei românești precum „Poziția Copilului” („Ursul de Aur”- Berlinale 2013), „Aferim!” („Ursul de Argint” pentru cea mai bună regie – Berlinale 2015), „Toni Erdmann” (Premiul Fipresci la Cannes 2016, Nominalizat în 2017 la Oscar pentru cel mai bun film străin), „Sieranevada” (Propunerea României la Oscar 2017), „Un pas în urma serafimilor” (unul dintre cele mai de succes debuturi ale anului 2017). A lansat peste 70 de producții cinematografice și seriale de televiziune.
Vedeți mai jos recomandările #destatîncasă ale lui Cătălin Anchidin.
Carte: Momo (autor Michael Ende)
În toată perioada asta pandemică și absolut nouă pentru toți, cred că fiecare a descoperit, într-un fel sau altul, valoarea și greutatea timpului. “Momo” este una dintre cele mai frumoase regăsiri și reinterpretări ale acestor dimensiuni și valențe. O poveste care se citește pe nerăsuflate, o doză nesperată de energie și inocență, o explozie de fantezie.
Cartea lui Ende este unul dintre cele mai frumoase basme, un roman pe care copiii îl vor iubi, iar adulții îl vor adora. Momo, fetița nimănui, dintr-un amfiteatru părăsit, are capacitatea magică de a-i asculta pe toți, de a împăca cele mai aprige neînțelegeri și de a aduce zâmbetul pe buzele tuturor. Pare, fără îndoială, strașnica urmașă a Micului Prinț.
Dar, într-o bună zi, Domnii Cenușii pun stăpânire pe Timpul oamenilor. În vreme ce oamenii muncesc din ce în ce mai mult și se amăgesc cu eficiența lor, nici nu conștientizează pericolul ce planează asupra lor. Doar micuța Momo poate demonta întreg planul diabolic al Cenușiilor și pornește curioasă, cu inima deschisă, alături de o stranie broască țestoasă pe nume Casiopeea, cu ajutorul maestrului Hora, spre cei care și-au propus controlul orașului.
„Se spune că oamenii hotărăsc singuri ce fac cu timpul lor”. Așa cum ochii văd lumina, iar urechile aud sunetele, inima simte timpul. Întregul timp care nu e simțit din plin, e pierdut.
“Momo” este una dintre cele mai frumoase metafore ale vieții, ale bucuriei de a trăi momentul, oricum ar fi el, în ciuda presiunilor, termenelor-limită sau a legilor urbane. Cele mai simple și elementare lucruri rostite de un copil care alege să se bucure, să riște, să trăiască. E o gură de aer într-un secol alert, într-o lume în care totul se consumă atât de rapid încât declanșează o stupidă competiție, inclusiv cu sinele.
Serial: Six Feet Under / Sub pământ SRL (creat de Allan Ball)
Să fie infuzia concentrată din tipica familie americană disfuncțională sau umorul negru sau, pur și simplu, radiografia în filigran a unor tabu-uri și lucruri pe care le ascundem sub preș în cele mai critice momente, psihologie aplicată pe tipologii atât de diverse sau poate dinamica unei familii aparent banale? Ce îl recomandă mai precis și exact? “Six Feet Under”, serialul creat de Allan Ball, scenaristul premiat cu statueta Oscar pentru “American Beauty”, este fără îndoială unul de referință în istoria cinematografiei.
Familia Fisher deține o companie de pompe funebre în Los Angeles și totul se rotește în jurul profundului și iremediabilului sentiment al mortalității. Viața la intensitate e inclusă în program, firește. Dar personajele iau moartea în piept. La propriu. Cu umor, cu sinceritate debordantă, cu atenție pentru detalii, gesturi, ton al vocii sau omisiuni voite și repercursiuni inevitabile.
Un tată proaspăt decedat, o mamă excentrică, ciudată și de o haioșenie absurdă, un fiu nevoit să preia frâiele afacerii (deși nu e neapărat pregătit) alături de fratele mezin care își ascunde homosexualitatea față de toată lumea și o adolescentă debusolată cu înclinații artistice.
Cinci sezoane care te poartă până în ceruri (așa cum începe fiecare episod, cu moartea unui viitor client al Pompelor Funebre) și înapoi, brutal, pe pământ, printre drame nerezolvate, nespuse, într-un amestec ciudat de lipsă de comunicare, co-dependență și respirații tremurate. Precum o adunare la masa de Crăciun unde fiecare e în filmul lui. Fiecare personaj duce cu sine o luptă cu moștenirea apăsătoare, ce se va dovedi, în final, o epifanie în sine.
“Dar viitorul e doar un concept stupid pe care îl folosim să nu trăim cum se cuvine prezentul” cum bine spune unul dintre personajele serialului.
WOODKID- S16
Cu siguranță că nu este cel mai bun album muzical al anului 2020, dar este unul care merită ascultat pe repeat. Muzica lui Woodkid s-a întors în plină pandemie. După o pauză de 7 ani – în 2013 muzicianul francez și regizorul de clipuri lansa albumul de debut „Golden Age” – Woodkid revine cu „S16” un disc omogen care este mai degrabă o colecție de piese decât un album în sine. Un vulcan când vine vorba de emoții transmise și o explozie de pasiune. Fiecare cântec merită toată atenția. Piesele sunt de o complexitate aparte, artistul fiind cunoscut pentru stilul său eclectic: un amestec de pop baroc cu partituri simfonice, totul pe un fundal electro.
Deși nu ai crede, „S16” e un album de dragoste, cel mai emoționant cântec pentru mine fiind „So Handsome Hello”. Iar partitura care trezește în mine un tsunami de senzații este „Reactor”, o piesă în care se aude senzaționalul cor de băieți Suginami Junior Chorus.
#StaySafe Moldova și să ne revedem curând.
