Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a emis pe 14 septembrie 2021, o hotărâre în cauza fostului deputat Grigore Petrenco şi alţi şase contra Republicii Moldova, prin care a recunoscut violarea mai multor articole din Convenţie de către Republica Moldova. Prin urmare, Moldova este obligată să achite 67.750 de euro despăgubiri din bugetul de stat.
Potrivit Promo-LEX, Curtea a dispus ca Guvernul Republicii Moldova să achite reclamanţilor suma totală de 63.750 de euro, în calitate de prejudicii morale, pentru violările comise şi suma de 4.000 de euro, în calitate de costuri şi cheltuieli de reprezentare şi asistenţă juridică în faţa CEDO. Cauza se referă la reţinerea, arestarea şi detenţia reclamanţilor în baza unor acuzaţii de tulburări în masă, ca urmare a unei demonstraţii pe care aceştia au organizat-o în faţa sediului Procuraturii Generale în septembrie 2015.
Toţi reclamanţii au fost deţinuţi timp de patru luni şi jumătate în penitenciarul nr. 13 şi, aproximativ pentru aceeaşi perioadă de timp, s-au aflat în arest la domiciliu. În perioada în care aceştia se aflau în arest la domiciliu, reclamanţii au fost forţaţi să poarte brăţări electronice, pe care trebuiau să le încarce la fiecare cinci ore.
Reclamanţii s-au plâns la CEDO cu privire la următoarele violări ale Convenţiei: Primul reclamant s-a plâns cu referire la condiţiile detenţie în penitenciarul nr. 13. Detenţia reclamantului în Penitenciarul nr. 13 a reprezentat un tratament inuman şi degradant, încălcându-se Articolele 3 şi 8 din Convenţie. Toţi reclamanţii se plâng, în temeiul articolului 5 § 1 al Convenţiei, că privarea de libertate nu se baza pe o suspiciune rezonabilă că aceştia au comis o infracţiune şi că detenţia acestora a fost arbitrară şi ilegală.
Ei, de asemenea se plâng, în temeiul articolului 5 §§ 3 şi 4, că privarea lor de libertate nu a fost bazată pe motive relevante şi suficiente şi că instanţele naţionale nu şi-au motivat suficient hotărârile judecătoreşti cu privire la aplicarea şi prelungirea măsurilor preventive. Toţi, cu excepţia primului reclamant, s-au plâns în temeiul articolului 11 al Convenţiei că dreptul reclamanţilor la întrunire paşnică a fost încălcat prin aplicarea, în calitate de măsură preventivă, a interdicţiilor de a merge în locuri unde se petrec acţiuni de proteste în masă. Cu excepţia primului şi a celui de-al patrulea reclamant, reclamanţii se plâng, conform articolului 13, că aceştia nu a avut o cale de atac eficientă împotriva încălcării articolului 11 din Convenţie (cu privire la interdicţia stabilită de instanţa de judecată de a participa la întruniri publice).
Curtea a constat că reclamanţii au fost arestaţi şi acuzaţi de infracţiunea de participare la tulburări de masă, infracţiune care, conform textului articolului 285 din Codul penal, este descrisă ca fiind implicată în „violenţă împotriva persoanelor, pogromuri, incendiere, deteriorarea bunurilor, utilizarea armelor de foc sau a altor obiecte utilizate ca arme şi rezistenţă violentă sau armată reprezentanţilor autorităţilor ”(a se vedea paragraful 22 de din Hotărâre).
După examinarea videourilor demonstraţiei din 6 septembrie 2015, incluse în dosarul cauzei (a se vedea descrierea detaliată a acestora la paragrafele 7- 10 din Hotărâre), Curtea constată că acuzaţiile privind comportamentul violent al reclamanţilor sunt total incompatibile cu filmările conţinute în acele videouri. Potrivit înregistrărilor video în cauză, a căror autenticitate nu a fost contestată de guvern, întrunirea în general şi a reclamanţilor în special a fost paşnică pe toată durata acesteia. Este adevărat că poliţia a folosit forţa pentru a-i împinge pe protestatari departe de intrarea în clădire, dar aceştia din urmă nu au prezentat nicio rezistenţă violentă sau armată şi s-au lăsat îndepărtaţi de intrarea în clădire în 2-3 minute (a se vedea paragrafele 7-8 din Hotărâre).
Curtea a constat că judecătorul Svetlana Balmuş de la Curtea de Apel s-a expus în opinia sa separată că întrunirea a fost paşnică (a se vedea paragraful 16 din Hotărâre). De asemenea, Curtea a luat act de constatarea Curţii Supreme de Justiţie în Decizia sa din 11 februarie 2020 în sensul că, la condamnarea reclamanţilor, instanţele inferioare s-au bazat exclusiv pe prezentarea faptelor prezentate de acuzare şi că nu au acordat atenţie probatoriului din cauza penală şi probatoriului apărării (a se vedea paragraful 18 din Hotărâre).
În astfel de circumstanţe, Curtea nu poate să nu constate că acuzaţia de participare la tulburări de masă împotriva reclamanţilor nu s-a bazat pe o „suspiciune rezonabilă” şi, prin urmare, nu poate fi considerată „legală” şi este arbitrară în sensul articolului 5 § 1 din Convenţie (a se vedea cauza Brega împotriva Moldovei, nr. 52100/08, § 38, 20 aprilie 2010). Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenţie. În ceea ce priveşte legalitatea ingerinţei de mai sus, niciun element din prezenta cauză nu a permis Curţii să considere că a existat un temei juridic pentru limitarea dreptului reclamanţilor la libertatea de întrunire.
Curtea stabileşte că, într-adevăr, articolul 191 din Codul de procedură penală (a se vedea paragraful 23 din Hotărâre) nu prevede o astfel de măsură procesuală şi Guvernul nu a indicat alte dispoziţii legale interne care să permită impunerea unei astfel de măsuri unei persoane eliberate şi care este în aşteptarea procesului. Astfel, Curtea a ajuns la concluzia că ingerinţa în cauză nu era legală în temeiul dreptului intern.
Comentariile avocaţilor Asociaţiei Promo-LEX Potrivit Directorului de Program şi avocatului Vadim Vieru, „Această cauză scoate în evidenţă probleme sistemice legate de legalitatea şi temeinicia aplicării şi prelungirii măsurilor preventive de arest, precum şi limitarea dreptului la libertatea de întrunire prin aplicarea, în calitate de măsură provizorie, a interdicţiei de a merge în locuri unde se petrec acţiuni de proteste în masă.
Curtea constată lipsa bănuielii rezonabile cu privire la comiterea infracţiunii şi aprecierea arbitrară a probelor de către instanţa de judecată, prin reproducerea exclusivă a poziţiei acuzării”.
Potrivit avocatei Asociaţiei Promo-LEX, Nicoleta Hriplivîi, „Într-un stat în care Guvernul limitează pluralismul de opinii, libertatea de exprimare sau de întrunire, democraţia este în pericol. În acea perioada, societatea a fost martor la degradarea democraţiei în Republica Moldova, unde libertatea de exprimare, dreptul la siguranţa şi libertatea persoanelor, au fost cel mai des încălcate drepturi.
Toate hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului indică unde a greşit Statul şi aceste încălcări ale drepturilor omului pe viitor nu ar trebui să se mai repete.”
