Briefing de presă susținut de Președintele Curții Constituționale a Republicii Moldova, Domnica Manole
Hotărârea pronunțată astăzi de Curte a vizat articolul 27 din Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar și punctul 8 din Anexa nr. 6 a Hotărârii Guvernului nr. 1231 din 12 decembrie 2018, act care pune în aplicare această Lege.
Potrivit dispozițiilor contestate, salariaților din unitățile bugetare trebuie să li se plătească diferența de salariu, în situația în care salariul lor lunar calculat începând cu 1 decembrie 2018 pentru o funcție cu durata normală a timpului de muncă este mai mic decât salariul mediu lunar calculat anterior intrării în vigoare a Legii. Diferența de salariu se plătește pentru perioada de activitate în unitatea bugetară respectivă, în aceeași funcție sau într-o funcție avansată.
Autorul excepției de neconstituționalitate a susținut că prevederile în discuție stabilesc un tratament discriminatoriu între, pe de o parte, angajații bugetari care, până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, au asigurat interimatul unei funcții avansate, iar după intrarea în vigoare a Legii au revenit în funcția deținută anterior, și, pe de altă parte, angajații care au activat neîntrerupt în aceeași funcție și în aceeași unitate bugetară.
Așadar, angajații bugetari care au asigurat interimatul unei funcții publice de conducere nu ar beneficia de garanțiile salariale prevăzute de articolul 27 din Lege și de punctul 8 din Anexa Hotărârii Guvernului.
Curtea a analizat sesizarea din perspectiva articolelor 1 alin. (3), 16 și 43 din Constituție, care garantează demnitatea omului ca valoare supremă, egalitatea în fața legii și dreptul la muncă.
În acest caz, autorul excepției a asigurat interimatul unei funcții publice de conducere și a revenit la funcția anterioară prin modificarea raporturilor de muncă.
Curtea a comparat situația angajaților bugetari care au activat în aceeași instituție bugetară și ale căror raporturi de muncă s-au modificat prin asigurarea interimatului unei funcții publice de conducere cu situația angajaților bugetari care nu au avut raporturile de muncă modificate, rămânând în aceeași funcție.
Curtea a observat că, potrivit articolului 27 alin. (5) din Lege și punctului 8 din Anexa Hotărârii Guvernului, legislatorul a stabilit achitarea diferenței de salariu pentru persoanele care au activat în aceeași unitate bugetară și în aceeași funcție. Acest caz se referă la angajații ale căror raporturi de muncă nu au fost modificate pe perioada intrării în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar.
Prin urmare, legislatorul a urmărit menținerea aceluiași salariu pentru munca identică prestată de către angajatul bugetar până la intrarea în vigoare a Legii, adică data de 1 decembrie 2018, și după intrarea în vigoare a acestei Legi.
Curtea a reținut că persoana care asigură interimatul unei funcții publice de conducere nu devine titularul acesteia. Din contră, el rămâne titular al funcției exercitate până la instituirea interimatului, iar la expirarea interimatului, revine la funcția sa, aflându-se într-un raport de serviciu neîntrerupt cu unitatea bugetară.
Curtea a subliniat că, pe de o parte, angajaților bugetari care au activat în aceeași unitate bugetară, în aceeași funcție și ale căror raporturi de muncă nu au fost modificate li se achită diferența de salariu.
Pe de altă parte, angajaților bugetari care au activat în aceeași unitate bugetară, ale căror raporturi de muncă s-au modificat prin asigurarea interimatului și la încetarea cărora au revenit în funcția de dinainte de interimat, nu li se achită diferența de salariu.
Curtea a constatat că situația comparabilă a acestor două categorii de angajați bugetari se bazează pe:
(1) activitatea continuă/neîntreruptă în aceeași unitate bugetară;
(2) menținerea calității de titular al unei și aceleași funcții; și
(3) exercitarea unor atribuții identice sau similare după complexitate de către angajatul bugetar care a activat neîntrerupt în aceeași funcție și angajatul bugetar care a revenit la funcția exercitată anterior asigurării interimatului și continuă să activeze în funcția al cărei titular este.
Totuși, legislatorul nu a prevăzut condiții egale în materia achitării diferenței de salariu angajaților bugetari care au asigurat interimatul funcției publice de conducere. Astfel, Curtea a reținut că angajații bugetari în discuție se află în situații comparabile, dar sunt tratați în mod diferit de prevederile contestate.
Pentru a vedea dacă tratamentul diferențiat instituit este justificat în mod obiectiv şi rezonabil, Curtea a trebuit să verifice dacă astfel este urmărită realizarea unui scop legitim şi, în eventualitatea unui răspuns pozitiv, dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate şi scopul legitim urmărit.
Analizând scopul legitim al prevederilor contestate, Curtea a reținut că scopul declarat al legii constă în asigurarea unui sistem de salarizare a personalului din sectorul bugetar transparent, echitabil, atractiv, simplu de gestionat, capabil să reflecte și să remunereze performanța, în cadrul căruia salariul de bază să reprezinte principalul element al remunerației personalului.
De asemenea, între principiile sistemului unitar de salarizare a fost trecut și principiul nediscriminării, echității și coerenței, în sensul asigurării tratamentului egal și a remunerării egale pentru muncă de valoare egală.
instituie un tratament diferențiat al angajaților bugetari care au asigurat interimatul unei funcții publice de conducere la data intrării în vigoare a Legii.
Curtea nu a identificat raționamente care ar justifica în mod obiectiv și rezonabil acest tratament diferențiat nici în lege, nici în nota informativă la proiectul de lege.
Așadar, Curtea a reținut că omisiunea legislatorului de a include angajații bugetari tratați în mod diferit nu urmărește niciunul din scopurile legitime prevăzute de articolul 54 alin. (2) din Constituție.
Având în vedere această concluzie, Curtea nu a trecut la verificarea existenței unei legături rezonabile de proporționalitate între mijloacele utilizate şi scopul legitim urmărit.
Prin urmare, Curtea a conchis că omisiunea identificată de autorul excepției de neconstituționalitate contravine articolelor 1 alin. (3), 16 și 43 din Constituție şi, prin urmare, este neconstituțională.
Curtea adeclarat neconstituțional articolul 27 alin. (5) din Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar și punctul 8 din Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 1231 din 12 decembrie 2018 pentru punerea în aplicare a Legii menționate, în partea ce ține de omisiunea includerii în categoria angajaților bugetari cărora li se achită diferența de salariu a angajaților bugetari care la data intrării în vigoare a Legii nr. 270/2018 au asigurat interimatul unei funcții publice de conducere și au revenit la funcția exercitată anterior interimatului.
Totodată, Curtea a instituit o soluție provizorie potrivit căreia până la modificarea articolului 27 alin. (5) din Lege și a punctului 8 din Anexa Hotărârii Guvernului, angajaților bugetari care au activat neîntrerupt în aceeași unitate bugetară și care la data intrării în vigoare a Legii nr. 270/2018 au asigurat interimatul unei funcții publice de conducere, la revenirea în funcția exercitată anterior interimatului, li se va achita diferența de salariu.
Curtea a emis o Adresă pentru Parlament, în vederea reglementării modului de stabilire a diferenței de salariu pentru angajații bugetari care la data intrării în vigoare a Legii nr. 270/2018 au asigurat interimatul unei funcții publice de conducere și au revenit la funcția exercitată anterior interimatului.
De asemenea, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea în partea privind excepția de neconstituționalitate a punctul 21 din Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 1231 din 12 decembrie 2018 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar. Sub acest aspect, din materialele sesizării a rezultat că prevederile contestate nu sunt aplicabile la soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.
