La cât de darnici, declarativ, sunt politicienii moldoveni în ultima perioadă, e lesne de înțeles pentru oricine, că se apropie alegerile. Or, doar înainte de alegeri, politicienii din Republica Moldova sunt gata să-și dea și viața pentru noi, poporul.
În două zile suntem chemați la vot. Așa cum bine cunoașteți deja, în data de 1 noiembrie vom avea alegeri prezidențiale, moment istoric și crucial ar spune unii.
Majoritatea cetățenilor, la sugestiile politicienilor cred că, după data de 1 noiembrie vom trăi fie în miere, fie în glod. Dar, realitatea e cu totul alta. Un prim test la minciuni, la care poate fi suspus orice candidat la prezidențiale, e bifa – adevărat ori fals în dreptul fiecărei promisiuni electorale pe care le fac candidații, comparabile cu împuternicirile constituționale.
Președintele este un simbol
Așadar, trebuie să înțelegem că președintele e mai mult un simbol al statului, decât un politician care ar putea schimba lucrurile peste noapte în țară. Republica Moldova este un stat parlamentar. De aceea, doar Parlamentul și Guvernul sunt capabile să schimbe viața cetățenilor și să aprobe cele mai importante decizii în vederea dezvoltării țării și nicidecum președintele statului.
La ora actuală, cei care optează pentru fotoliul de președinte al țării se întrec în declarații, de parcă, acest scrutin e un fel de licitație – cine dă mai mult, acela câștigă. Unii promit pensii de 300 de euro, iar alții dau 450 de euro. La fel și în cazul salariilor, unii prezidențiabili rup cămașa de pe ei și promit salarii minime în valoarea de 500 de euro, iar alții ridică ștafeta la 800. Și epopeea promisiunilor nu se încheie aici. Urmează drumuri bune, școli construite, agricultură performantă și subvenții de mii de euro, integrare europeană, unire sau statalitate, indemnizații decente pentru copii și lista-i încă tare lungă.
Împuternicirile constituționale ale președintelui țării
Așa cum cetățenii au alte bătăi de cap și nu au timp să revadă textul Constituției, profit de ocazie și vreau să recapitulăm care sunt împuternicirile reale ale președintelui.
Președintele Republicii Moldova promulgă legile și este în drept să le întoarcă înapoi Legiuitorului. În cazul în care Parlamentul își menține hotărârea adoptată anterior, Președintele promulgă legea. Deci, tot Parlamentul are ultimul cuvânt, chiar dacă președintele nu ar susține legea.
Președintele Republicii Moldova are dreptul la inițiativă legislativă (articolul 73 din Constituție), însă aceste inițiative legislative trebuie să aibă susținerea majorității parlamentare, de altfel, nu are sorți de izbândă. Deci, tot Parlamentul are ultimul cuvânt.
Președintele Republicii Moldova adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme ale națiunii. Mesaje fără efet inclusiv juridic, dacă celelalte instituții ale statului, decid să nu ia atitudine.
Președintele Republicii Moldova are următoarele atribuții în domeniul politicii externe:
- Poartă tratative și ia parte la negocieri, încheie tratate internaționale în numele Republicii Moldova și le prezintă, în modul și în termenul stabilit de lege, spre ratificare Parlamentului și numește ori recheamă ambasadorii la propunerea Guvernului.
Atribuții în domeniul apărării
Președintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forțelor armate. El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau generală. De asemenea, în caz de agresiune armată îndreptată împotriva țării, Președintele Republicii Moldova ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară stare de război și le aduce, neîntârziat, la cunoștința Parlamentului.
Numirea judecătorilor
Președintele Republicii Moldova numește în funcție judecătorii instanțelor judecătorești, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, conferă decorații și titluri de onoare și acordă grade militare supreme prevăzute de lege, dar și alte chestii care nu au nici o legătură cu promisiunile prezidențiabililor în această campanie.
Așadar, concluzia e simplă. Președintele este un simbol. Cine este acest simbol – alege fiecare dintre noi. Important este ca, de Crăciun și Anul Nou, să nu acoperiți televizorul cu prosoape, să îi puneți urechi sau coarne.
