Cimbrul tratează acneea și o mulțime de alte afecțiuni
Știați că cimbrul era considerat „planta curajului” în Grecia antică și era inclus în alimentația tinerilor? Unele surse afirmă că dacii numeau cimbrul „cinuboila” şi îl foloseau atât în alimentaţie, cât şi ca remediu.
Există două plante cunoscute cu denumirea de „cimbru” – cimbrul de cultură (Thymus vulgaris), folosit doar ca remediu de sănătate, şi cimbrul de gradină (Satureja hortensis), cu aromă mai blândă, folosit şi în mâncare, dar şi în medicina populară.
Acum mai mulți ani, o echipă de cercetători de la Leeds Metropolitan University i-au dedicat cimbrului un studiu complex și au ajuns la concluzia că această plantă tratează acneea chiar mai eficient decât cremele din comerț.
Acneea este provocată de bacteria Propionibacterium acnes, care infectează porii.
Cimbrul, au constatat cercetătorii, este mai eficient în combaterea acneei decât gălbenelele.
Cimbrul – indispensabil în alimentația ostașilor curajoși
În Grecia antică, potrivit unui articol din “Formula As”, cimbrul era un ingredient indispensabil în alimentaţia tinerilor războinici și se spunea că le amplifica încrederea în sine şi curajul.
Denumirea ştiinţifică a cimbrului , „Thymus”, ar veni de la grecescul „thymos”, care înseamnă curaj.
Medicii greci şi apoi cei ai evului mediu recomandau cimbrul pacienţilor slăbiţi fizic şi psihic, pentru efectele sale tonice şi revigorante.
Consacrarea cimbrului ca medicament a pornit, însă, în evul mediu, când arabii au început să fabrice uleiuri volatile prin distilare.
Cunoscut de un cerc foarte restrâns de „iniţiaţi”, uleiul de cimbru prevenea şi ajuta la combaterea ciumei, a holerei, a tuberculozei pulmonare, a frigurilor galbene. Exista scrieri orientale care menţionează folosirea cu succes a acestui remediu chiar şi contra sifilisului sau a dizenteriei.
Atenție! Contraindicații pentru cimbru
Dar – atenţie mare! – supradozat, cimbrul şi mai ales uleiul volatil extras din cimbru dau reacţii adverse extrem de puternice: convulsii, vărsături, dureri abdominale puternice, delir.
Ingerarea cimbrului este contraindicată femeilor însărcinate.
De asemenea, femeile care alăptează pot consuma maximum 1 gram de cimbru pe zi şi vor evita administrarea internă a uleiului volatil de cimbru.
Extern, cimbrul poate da persoanelor cu sensibilitate alergică mărită reacţii alergice la nivel cutanat, iar aplicat multă vreme pe piele poate produce leziuni cu aspectul unei arsuri.
Afecțiuni ce pot fi tratate cu cimbru
Cimbrul este utilizat sub formă de: pulbere, ulei volatil, extract hidroalcoolic (tinctură), infuzie combinată, infuzie fierbinte.
Tratamente interne cu cimbru:
* Bronşita acută, răceala (viroză respiratorie)
* Bronşita cronică, tuse convulsivă, tuse productivă
* Astmul, pneumonia, infecţiile respiratorii recidivante
* Laringita, faringita, amigdalita
* Colita, enterocolita, colon iritabil, colon spastic
* Diaree, adjuvant în dizenterie
* Tulburări ale circulaţiei cerebrale, prevenirea accidentului vascular cerebral
* Colesterol
* Tromboze
* Infecţii renale şi urinare, adjuvant în uretrită (inclusiv gonococică)
* Adjuvant în hipertensiune arterială
* Viermi intestinali
* Infecţia cu Giardia lamblia
* Candidoza bucală, digestivă, respiratorie, genitală
Tratamente externe cu cimbru
* Sinuzita
* Răni, ulcere pe piele, arsuri
* Circulaţie periferică deficitară
* Micoza vaginală, candidoza vaginală, leucoree, infecţii bacteriene genitale
* Reumatism
* Micoze localizate pe unghii (onicomicoze)
* Micoze localizate la degetele picioarelor (boala piciorului de atlet)
* Gingivite, carii, placa bacteriană
Potrivit revistelor științifice, studii făcute în laboratoare sau spitale din Germania, Spania, Elveţia, Japonia, Anglia ori România au arătat faptul că cimbrul, în special uleiul volatil obţinut din el, are efecte antibiotice extrem de puternice şi cu un spectru foarte larg.
