O nouă configurație geopolitică se conturează în Caucazul de Sud. Acest lucru se datorează unei modificări a geografiei politice a regiunii începând cu 27 septembrie 2020. Operațiunile militare desfășurate de Azerbaidjan pentru a-și elibera teritoriile de sub ocupația armeană au schimbat echilibrul de putere în regiune. Cu alte cuvinte, dispariția status quo-ului de 30 de ani după războiul patriotic de 44 de zile a dus la apariția unor noi centre de putere în Caucazul de Sud și la deplasarea actorilor clasici. Influența alianței turco-azere, care a devenit un nou centru de putere în ultimii doi ani, asupra proceselor din regiune se simte clar.
Faptul că Rusia acționează în contextul intereselor politice și militare ale Turciei atât în Orientul Mijlociu, cât și în Caucazul de Sud, neutralizează presiunea care ar putea fi îndreptată asupra Azerbaidjanului. În special, confruntată cu presiuni serioase din partea Occidentului pe fondul războiului din Ucraina, Rusia are nevoie de sprijinul unui „jucător” regional puternic, cum ar fi Turcia. Faptul că Turcia, membră a NATO, este în prezent singurul mediator între Rusia și coaliția occidentală, servește drept o gură de aer pentru Kremlin, atât din punct de vedere politic, cât și economic. Moscova, care este reticentă în a intra în conflict cu Ankara, preferă, prin urmare, să ia în considerare interesele Azerbaidjanului în detrimentul celor ale Armeniei. În același timp, faptul că Azerbaidjanul este aliat cu ambele țări face din Baku oficial partea care dictează noile condiții geopolitice. În acest sens, noul model de cooperare geopolitică, creat în urma războiului de 44 de zile, poate fi numit formula „alianța Azerbaidjan-Turcia + Rusia”. Abandonarea de către Moscova oficială a relațiilor de alianță strategică care au existat cu Armenia în timpul ocupației confirmă faptul că Rusia și-a schimbat locul ca centru de putere.
În timp ce, în timpul ocupației, Rusia, SUA și Franța, care coprezidează Grupul de la Minsk al OSCE, au încercat să mențină status quo-ul, ținând cont în mod echilibrat de interesele fiecăruia, eliberarea teritoriilor Azerbaidjanului de sub ocupație a eliminat această situație. Schimbarea raportului de forțe în regiune, la rândul său, consolidează poziția Azerbaidjanului.
Principiile integrității teritoriale a Azerbaidjanului se bazează pe strategia „președinte-armată-popor” a președintelui Ilham Aliyev. Această formulă, denumită simbolic „pumnul de fier”, combină cele mai importante elemente ale politicii externe și interne a Azerbaidjanului. Voința politică înaltă a șefului de stat, bazată pe sprijinul poporului, construirea unei armate moderne în paralel cu o diplomație activă și susținerea integrității teritoriale a Azerbaidjanului ca problemă națională se află în centrul strategiei puse în aplicare de Ilham Aliyev în cel de-al doilea război din Karabah. Demonstrarea de către președintele azer a unei abordări conceptuale largi pentru rezolvarea problemei a avut rezultate pozitive atât în timpul războiului de 44 de zile, cât și în procesul de negociere ulterior.
În primul rând, odată cu înlăturarea ocupației, Azerbaidjanul a obținut revenirea terenurilor istorice sub jurisdicția sa și restabilirea frontierelor de stat. Integritatea teritorială a Azerbaidjanului a fost astfel asigurată.
În al doilea rând, după o pauză de 30 de ani, persoanele strămutate din Azerbaidjan au început să se întoarcă în teritoriile lor ca parte a procesului de reintegrare.
În al treilea rând, victoria strategică a președintelui Azerbaidjanului a pus capăt iluziilor care au servit la oficializarea ocupației în ceea ce privește acordarea unui statut politic civililor armeni din Karabah pe baza dreptului la autodeterminare. Armenii care trăiesc nu numai în Azerbaidjan, ci și în alte părți ale lumii, înțeleg că separatiștilor din Karabah nu li se va acorda niciun statut.
Este, de asemenea, un rezultat al victoriei diplomatice a președintelui Ilham Aliyev faptul că termenul „Nagorny Karabakh” nu este folosit în discuțiile cu Armenia. Punctul de vedere al șefului statului, conform căruia „Armenilor nu li se va acorda niciun statut” și „nu există o unitate administrativ-teritorială numită Nagorny Karabakh”, a fost acceptat la nivel internațional ca o axiomă politică. Chiar și Armenia acceptă că trebuie să se conformeze acestei cereri.
Următoarea nouă realitate creată de președintele Ilham Aliyev în regiune nu este doar păstrarea suveranității Azerbaidjanului asupra teritoriilor eliberate, ci și restabilirea influenței sale geopolitice asupra teritoriilor istorice care au fost cedate ilegal Armeniei în timpul Imperiului Rus și al URSS. Uzurparea regiunilor Zangezur de Est, Zangezur de Vest și Goychin din Azerbaidjan de către armeni în ultima sută de ani a fost recunoscută ca fiind o încălcare a principiilor dreptului internațional.
În acest sens, strategia înaintată de statul Azerbaidjan, ca o chestiune de securitate națională, are în vedere securitatea teritoriilor istorice dezvoltate în timpul procesului de delimitare și demarcare a frontierelor cu Armenia.
În cele din urmă, statul azer propune o platformă de pace, cooperare bilaterală și regională ca bază solidă pentru stabilitate. Aceasta include recunoașterea integrității teritoriale, inviolabilitatea frontierelor, restabilirea relațiilor diplomatice și comerciale și deschiderea comunicațiilor. Agenda de pace prezentată de Azerbaidjan Armeniei se bazează pe aceste principii derivate din provocările contemporane. Alegerea aparține Armeniei: fie o platformă de pace și cooperare, fie un „pumn de fier”!
