Foto: canva.com

INTERVIU//Cum deosebim o ie autentică de una stilizată și cât costă o cămașă tradițională

Cum deosebim o ie autentică de una stilizată și cât costă o cămașă tradițională.
S-a întâmplat de multe ori să fim fascinați de frumusețea unei cămăși tradiționale, fie că am văzut-o la bunica, în lada cu zestre, sau într-un magazin specializat.

La târgurile meșterilor populari ochii ne fug în toate părțile, furați de culorile și ornamentele cămășilor tradiționale. Acordăm atenție și prețului, că doar nu suntem țară de milionari. Mulți dintre noi renunță la gândul de a-și achiziționa o ie atunci când prețul ei depășește un salariu mediu pe economie.

Și, pentru că vrem să purtăm ceva asemănător portului nostru popular, găsim alternative mai ieftine. Putem, oare, să numim ”ie” acea cămașă cu ornamente, multiplicată în sute de exemplare?

Redacția Dosar Media a decis să discute la acest subiect cu meșterița Mihaela Rusnac (Beșliu). În vara acestui an ea a suținut masteratul, având ca obiect de studiu costumul tradițional din Basarabia.

Vom încerca împreună să vă explicăm cum să faceți diferența dintre o cămașă tradițională, pe care noi o numim și ”ie”, și una stilizată sau cu influențe tradiționale. Câți bani trebuie să scoateți din buzunar pentru o ie autentică și cum să vă alegeți o ie în funcție de vârsta dumneavoastră.

Mihaela, explică-ne, ce este o ie?

Inițial, țin să fac o remarcă, că noțiunea de ”ie” este un regionalism și provine din zona centrală a României, dat fiind faptul că ia deseori era confecționată din țesătură de in. Astfel această denumire capătă popularitate și în zilele noastre fiind utilizată oriunde. Deși ar trebui să fie numită ”cămașă tradițională” destinată portului tradițional pentru femei.

Fiind ridicată la nivel de patrimoniu național, cămașa tradițională combină în sine ansamblul format din istoria, cultura, obiceiurile și trăirile neamului nostru, acestea fiind ”așternute” sub formă de ornamente brodate după reguli  și canoane care, erau păstrate cu sfințenie.

Tipurile de cămașă pentru femei erau deosebite prin modalitatea de croire, astfel, în ultimele două sute de ani. Pe teritoriul Basarabiei au fost utilizate trei tipuri de cămașă tradițională și anume: cămașa bătrânească care mai era numită și cămeșoi sau cămașă dreaptă, urma cămașa încrețită la gât și cămașa cu platcă, utilizată mai des în zona de sud a Basarabiei, fiind mai nouă, în comparație cu primele două tipuri de cămașă.

Cămașa încrețită la gât prezenta altiță și era utilizată mai des la sărbători, fiind purtată, preponderent, de fete și femeile tinere, pe când cămeșoiul era îmbrăcat mai des de către femeile în vârstă. Cămașa cu platcă a apărut ca rezultat a trecerii populației de la costumul tradițional la cel cu influente din vestimentația orășenească.

Astfel, cămașa încrețită la gât cu altiță avea următoarele detalii, stanul care era compus din partea față și spate, poalele cămășii, clinii laterali și pavele, altița, încrețul și mâneca propriu-zisă.

Dacă e să vorbim despre modul de decorare a cămășii atunci se poate spune că Cămășile cu ciupag (un tip de guleraș) aveau brodate ornamente ce se regăseau și pe altiță. Aceste două repere ale cămășii făceau legătura purtătorului cu divinul și este necesar să fie brodate similar.

În general, mâneca este cea mai spectaculoasă parte din cămașa tradițională, are altița ornamentată cu două sau trei dungi orizontale, deasupra cărora erau aplicate ornamente cu motive avimorfe și zoomorfe. Dungile erau întărite cu fir metalic. Încrețul avea lățimea de 1,5 centimetri și înălțimea de 5 centimetri, este întotdeauna, ornamentat cu motive geometrice într-o singură culoare: galbenă pentru purtătoarele în vârstă, iar cele tinere au încrețul roșu. Mai jos de încreț se amplasează ”râurile”, care erau dispuse vertical, paralel sau oblic.

Mai exista o modalitate de amplasare a lor: atunci când ornamentul din mijloc era dominant, iar lateral erau amplasate două râuri mai puțin însemnate. Astfel, mâneca făcea legătura omului cu forțele divine, aflate în cer, și cu forțele pământului, altița fiind cea care răspunde de partea divină, iar încrețul și râurile reprezentă tot ce e frumos pe pământ. Acest canon de ornamentare este respectat cu sfințenie și este realizat întocmai.

Stanul este brodat cu motivele aplicate pe mâneci mai jos de încreț, niciodată nu se aplica motivul de pe altiță pe stan, fiind considerată o încălcare a acestui canon. Astfel era ornamentată cămașa încrețită la gât și cu altiță pentru femei.

Prin ce se deosebește ia de o simplă cămașă cu ornamente?

Ia sau cămașa tradițională este o piesă vestimentară irepetabilă, unică în felul său, cusută și decorată cu ornamente după reguli și canoane stricte. Aspectul ei fizic denotă toată perseverența, răbdarea și pasiunea de a crea a celei care a realizat-o, fiind luate în considerare regulile nescrise de concepere a cămășii, pe când kitch-urile nu prezintă aceste reguli de decorare. Deseori putem vedea pe piață cămăși cu influențe etno care ne sunt prezentate drept – ”Ii”, ceea ce de fapt, nici pe departe nu sunt.

Căror detalii trebuie să acordăm atenție sporită atunci când ne alegem ia?

Din propria experiență, aș spune că în momentul alegerii unei cămăși tradiționale sau, atunci când încerc să identific autenticitatea sa, atrag atenția asupra decorului din zona mânecii și altiței, dacă acesta corespunde cu regulile de decorare ale iei.

Atunci când ne dorim o cămașă autentică ar trebui să luăm în considerare modul cum sunt asamblate detaliile ei, adesea acestea sunt efectuate prin intermediul unor cusături manuale de asamblare numite ”cheițe”. Încă un detaliu important este prezența ”încrețului”, un detaliu important care face deosebirea din punct de vedere a destinație a cămășii în funcție de vârsta purtătoarei, astfel, nuanțele de roșu, negru albastru erau destinate femeilor tinere pe când, nuanțele de galben, ocru și maro ale încrețului denotă faptul ca aceste  cămăși erau purtate de către femei în vârstă.

Per general, dacă e să ne axam pe vârsta purtătoarei, atunci am putea afirma că nuanțele mai deschise, vii sunt destinate persoanelor mai tinere, iar cele mai închise sunt destinate persoanelor în etate.

Iată cum arată o cămașa tradițională destinată persoanelor mai în vârstă, decorată după toate canoanele, lucrată manual.

Cum se stabilește prețul pentru o ie? Cum ne dăm seama dacă o ie este scumpă sau prețul pus de meșter/vânzător e pe potriva complexității iei?

Fiecare meșter își știe prețul muncii sale, a energiei cheltuite la confecționarea cămășii, a timpului, a pasiunii  și efortului  depus pentru crearea ei. Uneori, pentru crearea unei cămăși sânt necesare 3-4 luni, în funcție de complexitatea ornamentelor brodate și a tehnicii de broderie utilizată la confecționarea ei.

În general, prețul unei cămăși se calculează în funcție de cantitatea lucrului manual efectuat în cadrul realizării ei, a cantității de materie primă utilizată . Astfel, în funcție de considerentele enumerate anterior, prețul unei cămăși tradiționale variază între 3000- 9000 de lei, chiar și mai mult.

Care ar fi diferența dintre o ie lucrată manual și una cusută la mașina de cusut? Poate un om neinițiat în ale meșteșugului să le deosebească din prima atunci când merge într-un magazin specializat?

O cămașă tradițională lucrată manual are farmecul ei ce nu poate fi confundat cu cămășile prelucrate la mașină de brodat și cusut. Cămașa tradițională confecționată cu ajutorul utilajului tehnic prezintă contururi fixe și drepte.

Pasul cusăturii este uniform pe întreaga suprafață a motivelor brodate, cusăturile de asamblare prezintă prelucrări specifice uniform prelucrate, broderia aplicată nu prezintă rezervele de ață ascunse printre ochiuri cu se întâlnește la cămășile prelucrate manual.

Cusăturile de asamblare a detaliilor sunt cusute și prelucrate cu surfilatorul, pe când la cămășile prelucrate manual prezinta prelucrarea rezervelor cu cusătură de feston sau cu punct ascuns după care se elaborează cheița.

Adesea, terminațiile mânecilor și a cămășii  cusute de mașină, chiar și a răscroielii de gât sunt prelucrate cu dantelă confecționată tehnologic, pe când cămașa tradițională, prelucrată manual, prezintă dantelă croșetată manual  sau cu ajutorului acului de cusut, sau ”brățări” (manșete) executate prin tehnică ”înaintea acului” asemănător procedeului de creare a încrețului mânecii.

Mulțumesc!

Cristina Bumbu

Ai o noutate?