Un an de pandemie: Cunoaște experiența Irinei, farmacistă ”Da ce te temi c-o să mori? Am masca, dar nu o îmbrac”

Zilnic sute de oameni pășesc pragul farmaciilor. În ultimul an, de când s-a început pandemia de coronavirus, moldovenii au mers mai des după medicamente.

Irina e farmacistă, șase zile pe săptămână, de dimineață până seara, e supusă riscului direct de a se infecta. Niciodată nu știe cine intră în farmacie, iar seara când ajunge acasă idee nu are dacă intră în casă singură sau cu virusul după ea. E mama a doi copii, iar faptul că îi poate supune riscului pune o presiune dublă asupra stării sale emoționale.

Ne-am întâlnit într-o seară, era trecut de ora 21:00, tocmai închise ușa farmaciei după o zi grea de muncă. Am vrut să o îmbrățișez, dar mi-a replicat ”poate tu nu crezi în COVID, eu cred”. Mi-am dat seama că păstrarea distanței fizice trebuie să fie o normă acum, indiferent de cât de mult ți-ai dori să-i îmbrățișezi pe cei dragi.

Mi-a zis doar câteva cuvinte despre cum trecuse orele la muncă, mi-a povesti că vin sărmanii oameni și uneori nu le ajung câțiva bănuți pentru a-și lua medicamentele, atunci ea trece cu vederea, le dă pastilele de care au atâta nevoie și îi lasă să plece. Ea e împlinită că a putut să-i ajute, iar după ceva timp unii se întorc să-i aducă datoria, fie că sunt 50 de bani sau câțiva lei.

În acest an de pandemie, cei din prima linia au învățat mai mult decât oricine cât de multă nevoie are ”omul de om” și cât de norocos ești atunci când întâlnești oameni buni, gata să te ajute.

irina belea (1)

Cum au fost pentru ține primele zile de pandemie?

La început tuturor le părea o glumă chiar dacă a trecut deja un de zile, cum nu se respectau regulile așa și nu se respectă. Zilnic repeți de câteva ori persoanelor să-și pună masca și în 30% din cazuri auzi reproșuri ”Da ce te temi c-o să mori? Am masca, dar nu o îmbrac”.  Am văzut persoane care la început purtau ochelari pentru bazin deoarece se speriase, acum acoperă gură cu un fular și merg mai departe. Se întâmplă să vezi câte un bătrânel care poartă acea masca de mai multe zile, dar sunt și persoane care respectă.

Te simțeai protejată, ce măsuri au fost luate pentru a reduce riscul de infectare în incinta farmaciei?

În farmacie au fost luate mai multe măsuri de protecție. De exemplu a fost schimbat locul terminalelor de plată, așa ca noi să nu contactăm măcar cu cardurile clienților, a fost instalată o sticlă de protecție, ceea nu este în toate farmaciile. Am primit și ecrane de protecție, și mănuși, și măști, dar să iți răspund că da, m-am simțit în siguranță, nici nu poate fi vorba.

De exemplu, vine o clientă fidelă și cere anumite preparate, unul dintre ele era la vitrină, trebuia să merg să deschid dulapul ca să i-l dau, și ea se apropie lângă mine să vadă dacă îi dau ce trebuie sau nu, cam la jumate de metru stătea. Peste două zile, aceeași clientă vine și îmi recunoaște că acele preparate le-a luat pentru părinții ei, care sunt deja pozitivi și ea era la curent încă în ziua precedentă când a stat foarte aproape de mine. Sau alt caz, vine un băiat, cam de 25 de ani și zice ”dați-mi ceva de Covid că mama are și cred că am și eu”.

El a a cumpărat toate medicamentele necesare, pentru temperatură și restul ce i-a mai prescris medicul, în acel moment el zâmbea, iar mie îmi tremurau picioarele cam a șaptea oară în acea zi.

A fost o perioadă când măști se găseau greu, unii cumpărau cutii întregi, iar alții nu reușeau măcar una să-și cumpere. Îți amintești cum era relația cu clienții atunci?

Oamenii au devenit mai stresați, la farmacii vin toate persoanele bolnave, înțelegi deja după lista pe care o iei de la client dacă e bolnav sau cumpără pentru o rudă cu care intră în contact. Sunt momente în care pur și simplu sunt înjurată pentru că nu am voie să eliberez anumite medicamente fără rețetă. Atunci taci și înghiți în sec, deoarece nu ai voie să zici nimic, pacientul este în totdeauna corect.

Seara vii acasă și trebuie să arunci tot de pe tine la spălat, chiar și încălțămintea. Speli nasul, fața, mâinile și mai apoi cuprinzi copiii, oricum cu frică. Te strădui să nu mergi în ospeție la părinți și bunei de frică să nu fii purtător.

Te-a afectat emoțional stresul continuu?

Nu aș zice că m-a afectat, ci invers într-o oarecare măsură m-a apropiat de cei dragi. Când vezi zilnic atâta durere pe fețele oamenilor, ești bucuros ca, venind acasă,  să vezi că ai tăi copii sunt în regulă. Mai degrabă i-a afectat pe copii, așa cum doamna ministră a spus că farmaciștii nu sunt în prima linie, copiii mei merg la grădinița peste o zi, ei nu înțeleg de ce e așa, pentru că sunt încă  mici. La fel nu înțeleg de ce mama lucrează 6 zile din 7. ”De ce?”, pentru că și farmaciștii tot se îmbolnăvesc.

Săptămână trecută întâlnisem o clientă de a noastră și așa cum în fiecare dimineață vedeam mașina familiei lor în fața farmaciei,  am întrebat-o unde este soțul dumneaei căci nu îl văzusem cam de două luni. ”A decedat de covid” , a răspuns ea. Mi-a zis că avut temperatură timp de două săptămâni și nu scădea deloc. Ea este sora medicală, soțul ei a fost intubat dar nu i-au putut face nimic, avea 47 de ani și ”s-a uscat că o lumânare”, iar ea lua calmante ,”altfel nu știe cum ar fi trecut peste asta”.

Poți spune că a fost cel mai greu an din activitatea ta? Dacă da, de ce?

A fost un an foarte greu. La serviciu trebuie să zâmbești, chiar dacă e greu. Ieșind după ușa farmaciei, la fel trebuie să zâmbești ca să nu vadă rudele și copiii. Toată ziua trebuie să porți mască, mai greu a fost vara. Era o căldură amețitoare și nu e voie să o scoți, totuși nu regret că anume în acest an, după concediul de maternitate, am ieșit la muncă. Într-un timp atât de scurt viața m-a învățat multe.

Îți poți aminti o situație mai deosebită din acest an. Mulți nu cred că virusul este atât de nemilos, au fost cazuri când oamenii refuzau să respecte normele restrictive?

Cred că o să mă repet, dar zilnic este câte o persoană care nu dorește să-și pună masca. Într-o zi un domn a intrat în farmacie cu masca aninată la curea ”Domnule îmbrăcați masca”, i-am zis. ”Am mască”, a răspuns el. ”Domnule, îmbrăcați vă rog masca sau ieșiți afară”, am insistat eu. Mi-a adresat câteva cuvinte urâte și a ieșit. Pe cât e de hazlie situația, pe atât e și tristă.

Ți-ai fi dorit să activezi în alt domeniu în această perioadă, pentru a fi mai protejată și a nu te expune atât de mult riscului?

Nu cred că aș fi dorit să merg în altă parte să muncesc, așa a fost să fie. A trecut un an, au mai rămas doi, căci orice pandemie durează cam trei ani. Buneii noștri au trecut războiul și au mâncat bețe de răsărită, vom trece și noi peste asta. Oricum, majoritate se vor îmbolnăvi, sunt persoane care deja au trecut peste și nici nu au știut, au fost asimptomatici. Chiar dacă te îmbolnăvești, trebuie să gândești pozitiv. Într-o oarecare măsură vindecarea depinde de susținerea celor apropiați și de tăria de caracter.

Care a fost cea mai importantă lecție de viață pe care ai învățat-o în acest an pandemic?

Orice s-ar întâmplă, ține capul sus și mergi înainte, greutățile ne fac mai puternici. În orice situație ai fi, rămâi om – asta nu ți-o va putea lua nimeni.

Cristina Bumbu

Ai o noutate?