Colaj: Dosar Media

A fost proiectată ca hotel, dar a ajuns ”închisoare a poporului”- Interviu cu Vlad Modârcă, unul din arhitecții clădirii ”Romanița” de la Botanica

Nu există om care să fi locuit în Chișinău și să nu cunoască de ”Romanița”, o clădire de formă cilindrică de pe strada Nicolae Testemițanu. Starea deplorabilă în care a ajuns aceasta a fost deseori subiect de știri, reportaje în presa de la noi dar și peste hotarele țării.

Mai puțini cunosc istoria acestui edificiu și faptul că această clădire trebuia să fie un hotel primitor pentru oaspeții veniți de peste hotarele țării. Totuși acest lucru nu s-a mai întâmplat.

Într-un interviu pentru Dosar Media, fostul arhitect-șef al Chișinăului, Vlad Modârcă, tot el unul dintre membrii echipei de proiectare a clădirii ”Romanița”, a oferit mai multe detalii despre cum s-a născut ideea construcției unui edificiu diferit de ”șabloanele” sovietice și ce sacrificii au fost făcute în timp.

Vă amintiți cum, la comanda cui și de ce a fost realizat acest proiect inedit? 

Pe atunci eram mult mai tânăr și lucram în echipa arhitectului Oleg Vronski, un arhitect ilustru. La Institutul ”Chișinău Proiect” venise comandă de la Direcția construcții capitale a Municipiului Chișinău.

Domnul Andrei Marian era inginer-șef, iar arhitect-șef era Oleg Vronski. Eu am nimerit în procesul de proiectare în anul 1975, au mai participat la proiectare arhitecții: Anatol Malafeev, Vladimir Dubelari și Elena Zabunova, care nu mai este în viață, a decedat de o boală cruntă.

Prin anul 1976, proiectarea acestui obiectiv a luat sfârșit și a început construirea. Destinația acestui obiectiv era hotel, nu cămin pentru sinistrați.

La un moment nepotrivit s-a întâmplat un cataclism natural, care se numește cutremur de pământ. Și atunci, această clădire imediat a fost populată cu persoanele la care apartamentele au fost demolate, distruse de cutremur.  Astfel, realizarea de mai departe a hotelului a fost pusă sub mare semn de întrebare.

Nota redacției: Orice cutremur mai mare de 7 grade prezintă pericol pentru teritoriul Republicii Moldova și provoacă avarierea clădirilor. Aşa cum a fost cel din 4 martie 1977 , au fost complet distruse 2765 de clădiri, 8900 au fost avariate sever și au necesitat reparații capitale.

Numai o bombă atomică o poate distruge, precis. Dar așa de la cutremure ea nu se distruge, ea poate să fie deteriorată mai mult și mai mult, pentru că fiecărui locatar care trăiește îi e într-un loc de celelalte apartamente, de vecini, de coridorul comun, de scara comună sau cum arată în exterior.

Deci, această clădire nici nu a ajuns să fie dată în exploatare ca hotel?

Nici o zi. S-a întâmplat ce s-a întâmplat cu oamenii sinistrați care au pătimit din cauza cutremurului, i-au mutat acolo pe toți, le-au dat cuștile acestea și clădirea asta s-a prefăcut într-o închisoare a poporului.

Prin anul 1976, proiectarea acestui obiectiv a luat sfârșit și a început construirea. Destinația acestui obiectiv era hotel, nu cămin pentru sinistrați cum e acum. Arhitectura pe atunci era performantă, ea și acum e performantă, deși o mulțime de critici spun că e cea mai urâtă clădire din Chișinău, nu e așa – ea e cea mai neîngrijită clădire din Chișinău. Asta e cu totul altă problemă.

Era vorba de clădirea propriu-zisă a hotelului, cu numere de hotel, care a fost ridicată. Deasupra hotelului, pe acoperiș era o cafenea care se învârtea, circula în jur, iar jos, la parter era proiectat un stilobat cu trei nivele, unde erau săli de conferințe, restaurante, holuri, spații verzi etc, care nu s-a realizat din motivul că la momentul dării în exploatare, la un moment nepotrivit s-a întâmplat un cataclism natural, care se numește cutremur de pământ. Și atunci, această clădire, imediat a fost populată cu persoanele la care apartamentele au fost demolate, distruse de cutremur.

Tot atunci, un alt hotel (edificiu proiectat ca hotel) vis a vis de Palatul Feroviarilor, pe strada Decebal, lângă biserica existentă, la fel a fost transformat în cămin pentru sinistrați.

Astfel, realizarea de mai departe a hotelului a fost pusă sub mare semn de întrebare și nu s-a mai finisat până în ziua de astăzi, nu s-a mai reparat. Însăși clădirea hotelului e o schemă performantă pe atunci și acum, fiindcă era construită din beton-monolit-gofraj mișcător, așa-zis mișcător. Era centrul, două trei circumferințe de beton cu lifturi în interior și scări, și mai departe în mod radial mergeau niște elemente portante, care în mod propriu zis țin clădirea.

Puteau să fie ridicate și 30, și mai multe etaje, conform calculului de rezistență. Lucrul acesta a fost făcut. Balustradele de la balcoane, care prezintă un interes deosebit, ele au curbură dublă, pe atunci era aproape imposibil de realizat.

Dacă e să vă închipuiți starea construcțiilor din fosta Uniunii Sovietice, unde se construia o clădire pe an bună și restul tip, asta nu era o clădire tip, era o clădire unicat și au fost depuse eforturi mari ca să ajungem ca uzina de beton armat să fabrice aceste balustrade le la balcoane cu curbură dublă. S-a făcut și lucrul acesta, însă toate costă.

După care toate, trebuie îngrijite, aduse la un regim normal de exploatare – lucru care nu s-a făcut.

Acum edificiul este proprietate public –privată întrucât cei ”cazați în așa-zisele camere de hotel” le-au privatizat între timp, dar restul spațiilor au rămas în grija direcției locativ comunale?

Asta e o hâtrenie din partea mai multor oameni din blocurile locative care nu vor să aibă grijă de casa lor, dar vor să pună povara principală pe primărie. Și primăria nu prea insistă să le dea de la balanța primăriei dincolo, pentru că mai sunt și niște pârghii de influență a primăriei. Și mai sunt în fiecare an alegeri. Și atunci, este vorba și despre electoratul care votează pentru socialiști să spunem, sau pentru alții care au fost până la ei și atunci se pune problema ”a, voi nu ați făcut gardul, nu ați făcut pereți, nu ați făcut altceva, subsolul, acoperișul și așa mai departe și nu votez pentru voi, adică e o problemă de organizare”

De fapt, clădiri de felul acesta în Chișinău, în tot orașul, care au arhitectură nu atât de performantă, dar absolut obișnuită și utilitară, sunt în aceeași situație, cu pereții semi-distruși, cu acoperișurile care curg, cu subsolurile pline de apă. Adică, nu e un caz unitar, e un caz obișnuit pentru Chișinău, având în vedere lipsa de gospodărire totală.

Faptul că locatarii au construit pereți auxiliari, au intervenit cu fel de fel de construcții pe interior, ar putea influența siguranța acestei clădiri?

Nu. Pereții aceștia din beton armat, care au fost trași de sus în jos prin metoda despre care v-am spus (gofrajul în mișcare) sunt foarte sănătoși, pereții aceștia merg până la capăt, până la balcoane. Adică, dacă cineva s-a dumerit să construiască niște vitralii din balcoane,(să presupunem acest lucru), asta nu influențează la forța portantă a clădirii, clădirea este foarte  sănătoasă, ea trebuie numai îngrijită.

Lucrurile acestea nu influențează asupra siguranțe, dar influențează grozav asupra esteticului, influențează grozav și ar trebui distruse.

Cu alte cuvinte, clădirea asta…ar fi cel mai bine să o cumpere statul înapoi, adică primăria s-o ia înapoi să o repare, să facă hotel din ea sau altceva.

Atunci când era Partidul Comunist la putere, ei au introdus toate monumentele comunismului în registrul monumentelor de ocrotire de stat, în registrul național.  Adică, am în vedere că s-a putut de făcut lucrul acesta, clădirile acestea post sovietice au fost incluse în lista națională a monumentelor de cultură și artă, de arhitectură. Dar restul, nu au fost introduse.

De fapt au fost încercări, toți anii aceștia, să introducem modificări în legislația asta, n-a fost introdusă nicio modificare, în afară de cea introdusă cu forța de comuniști, privind statuile celea de bronz, care reprezintă sistemul postbelic.

Sunt o mulțime de clădiri care merită să fie incluse în lista menționată și în lista ceea care cuprinde legea privind ocrotirea monumentelor. Și așa listă a fost pregătită de colegii mei de la arhitectură, cam prin 2013-2014. A fost o listă aprobată de Consiliul Municipal Chișinău deja, care a pus statutul, la unele clădiri din Chișinău și s-au prezentat deja ca monumente din registrul municipal, adică nu cel național, cu o treaptă mai jos, având în vedere puterea legislativă pe care o are consiliul municipal Chișinău, atribuțiile pe care le are.

Și în aceeași decizie este o listă întreagă de clădiri care se recomandă a fi propuse Ministerului Culturii pentru a fi introduse în lista de bază care trece prin legea care introduce deja monumentele ocrotite de stat. Însă, eu nu am auzit în ultimii 10 ani ca legislația în domeniul ocrotirii monumentelor să fie completată, micșorată sau majorată, cu alte clădiri decât cele care au fost. Ea deocamdată rămâne neclintită, dacă nu luăm în considerație numai statuile acestea din bronz făcute pe timpul socialismului.

Credeți că ”Romanița” ar avea vreo șansă să fie protejată de stat?

Nu. Nu poate.

De ce?
Ea trebuie să fie adusă la starea inițială, adică măcar reparată. Dar acolo nu e  vorba doar de reparație, acolo e vorba de restaurare solidă. Eu, n-am fost să fac expertiza elementelor fațadelor să vă spun că balustradele sunt rupte, crăpate, poate și deteriorate, poate să fie orice. Adică aici este nevoie de un lucru….Dar nu cred în lucrul acesta niciodată.

Deci, clădirea e lăsată de izbeliște?

Dar. Dar unicul lucru pe care pot să vi-l spun este că ea nu o să se distrugă. Numai o bombă atomică o poate distruge, precis. Dar așa de la cutremure ea nu se distruge, ea poate să fie deteriorată mai mult și mai mult, pentru că fiecărui locatar care trăiește îi e într-un loc de celelalte apartamente, de vecini, de coridorul comun, de scara comună sau cum arată în exterior.

Este adevărat că în acea perioadă, când a fost proiectată Romanița, au mai fost proiectate și alte clădiri similare în URSS?

Eu cunosc foarte bine că eu am participat la proiectarea Romaniței. Și, nu este vorba despre clădiri similare, este vorba de tipologia unor clădiri. Tipologia este o știință întreagă în arhitectură care studiază nu doar tipologia clădirii dar și sistemul de rezistență. Adică, în toată lumea sunt clădiri cu parcări multietajate și deasupra hoteluri, după același sistem de rezistență.

Asta nu înseamnă că cineva a inventat un sistem nou de rezistență, sunt niște scheme constructive bine determinate și puse la punct cu anii de o mulțime de arhitecți și ingineri. În felul acesta, la Tbilisi este o clădire cu mai puține niveluri, este la Constanța o clădire și tot e hotel.

Mai sunt o mulțime de clădiri cu circumferință la bază, sunt în toată lumea. Asta nu înseamnă că e plagiat, nici într-un caz nu e plagiat.

Deci e un proiect unicat?

Da, proiectul e unicat. Având în vedere că zona e de 8-9 grade Richter, acolo trebuia de făcut un proiect unicat și el e unicat.

Vă mulțumesc!

 

Cristina Bumbu-Dănuță

Ai o noutate?