Aflată la circa 160 km de Chișinău, Cetatea Soroca sau cum o numesc localnicii, Cetatea Sorocii, amplasată în orașul cu același nume a fost restaurată în perioada anilor 2013-2015. De atunci, aceasta și-a redeschis ușile înalte și trainice pentru toți cei care vor să se delecteze cu o escapadă istorică. Cetatea de la Soroca a fost înălțată de Ștefan cel Mare în ultimul sfert al secolului al XV-lea și este un monument istoric unic în arhitectura construcțiilor defensive ale Moldovei medievale.
Înainte de cetatea de piatră a existat în acel loc o cetate de lemn și pământ, despre care se crede că, deși a fost menționată abia în 1499, ar fi fost construită mai înainte. Vestigii ale acestei fortificații de lemn au fost găsite în decursul săpăturilor arheologice din interiorul cetății.
Cetatea Soroca a fost înălțată împotriva cetelor tătare de pradă, care prin vadurile Nistrului, își croiau drum în Moldova. Soroca n-a fost o cetate mare, cu două rânduri de ziduri, ca Suceava, Cetatea Albă sau Hotinul, ci o fortăreață mică, un castel pentru adăpostul unei străji de pază împotriva tătarilor.
Cetatea are o formă circulară cu diametrul curții interioare de 30,5 metri. Zidurile incintei, de 3,05 m grosime în toate elementele sale, au o înălțime de 21 m, cu o evazare sub formă de talos la nivelul solului, adâncite cu încă șapte metri în platou până la stratul cu rocă dură. În interiorul cetății trei rânduri de galerii de lemn, susținute pe grinzi în consolă, erau destinate apărătorilor cetății.
În cetate se intra prin turnul prizmatic orientat spre Nistru, străbătut la primul nivel de un pasaj secționat prin construirea a două porți masive, precedate de o hersă. Sub pasaj se aflau două „capcane” subterane. Deasupra intrării se află capela cetății cu intrarea de pe prima galerie. Avea un portal în arc ogival cu chenare din baghete în spiritul goticului moldovenesc. Intrările în încăperile din turnuri aveau loc de pe galeriile de lemn, legate între ele prin scări exterioare. Pe drumul de strajă, amenajat pe lângă crenelurile curtinelor, parțial pe grosimea lor, era depozitat inventarul de apărare. În centrul cetății era săpată o fântână.
La finele secolului al XVII-lea, în timpul aflării în cetate a unui efectiv de 2000 de oșteni polonezi, au fost făcute o serie de schimbări. Au fost alipite pereților incintei 13 încăperi pentru păstrarea prafului de pușcă, iar deasupra lor au fost construite încăperi pentru cazare. Intervalele dintre creneluri au fost astupate rămânând orificii pentru tragerea cu arme ușoare. Pentru oștenii polonezi au fost construite cazărmi în afara cetății, terenul fiind înconjurat cu un șanț și un val de pământ.
După ridicarea puternicei fortificații, orașul Soroca începe să crească în importanță având o funcție administrativă și comercială prin punctul vamal instalat aici. Totodată prin fortificarea nucleului urban de la Soroca, se încerca crearea unui nou centru de greutate a rețelei urbane moldovenești și în special a comerțului de tranzit, după pierderea în 1484 a cetăților din sudul Moldovei.
