Eforturile pe care alegătorii moldoveni, aflați în afara țării, trebuie să le facă pentru a ajunge la secțiile de votare pe 1 noiembrie nu sunt deloc mici. În acest interviu, Tatiana Nogailic, mediator intercultural, autoarea cărții “Moldovenii în Italia – Globalizarea, efectele migrației și asocierea diasporală” ne oferă mai multe detalii despre moldovenii care vor merge să voteze la una dintre secțiile de vot deschise în Italia.
Înainte de a discuta despre alegerile prezidențiale, vreau să vă întreb cum se descurcă moldovenii din Italia în această perioadă complicată cauzată de pandemia de coronavirus?
Depinde de care categorie de moldoveni vorbim. Dacă ar fi să discutăm despre femeile noastre care muncesc în casele italienilor 24/24, ca asistente familiare (badante), mai ales în nordul Italiei, trebuie să spunem că foarte multe au rămas fără muncă din diferite motive. Fie că a decedat bătrânul sau bătrâna de care îngrijeau, fie că copii acestora au rămas ei fără muncă și acum au singuri grijă de părinții lor.
Unii italieni și-au dus părinții în azil, pentru că foarte mulți se tem că aceștia, bătrânii fiind, sunt mai supuși riscului și ar putea să se îmbolnăvească. Multe dintre femeile noastre muncesc la negru. Asta este o problemă pentru ele, e o povară. Muncind la negru, nu achită contribuții la stat, iar în consecință, la bătrânețe vor rămâne fără pensie, fără protecție socială.
Dacă e să vorbim despre moldovenii care au creat aici familii, avem foarte multe persoane care, pur și simplu, au rămas fără un loc de muncă. Mai ales soții, bărbații care munceau în sfera construcțiilor sau în HoReCa. Foarte mulți care munceau în nordul Italiei, unde sunt orașele turistice și erau angajați în hoteluri, restaurante s-a pomenit fără un venit lunar.
Mulți închiriau o locuință și acum nu au cu ce plăti chiria. Majoritatea celor care și-au cumpărat aici casă au făcut-o prin intermediul unui împrumut bancar. Acum ei nu pot să facă față ipotecii dacă nu au pus bani deoparte.
În ceea ce privește studenții, la fel, foarte mulți au probleme. Dacă e să vorbim de studenții care au părinții aici, lor le este mai ușor. Dar avem și studenți care vin singuri, acestora le este mai complicat să se descurce cu chiria. Prețurile nu sunt deloc mici.
Cunosc foarte multe familii cu copii care locuiau cu chirie și, pentru că nu au făcut față cheltuielilor, au revenit în Moldova. Cei care s-au întors în țară în primele ”valuri” erau muncitori ”circulari”, care de obicei vin la muncă în Italia pentru trei luni, cu pașaport biometric și muncesc la negru. Tot atunci s-au reîntors cei care muncesc ”sezonier”, în hotelurile de pe malul mării. S-au întors acasă și studenții. Mai puțini au revenit în țară dintre cei care deja s-au stabilit în Italia și au un loc de muncă stabil, au casă, au viața lor aici.
Problemele moldovenilor de aici sunt similare celor din alte comunități. Sunt foarte multe familii care și-au procurat apartamente, iar faptul că au pus bani deoparte, i-a ajutat să se mențină pe linia de plutire. Moldovenii noștri sunt foarte precauți, foarte atenți.
Vorbesc cu mulți din ei și chiar dacă au rămas fără muncă, totuși sunt cât de cât protejați de stat. Primesc o alocație în funcție de cât timp au muncit, sunt ajutați într-un anumit mod. În rest, cine a economisit se va descurca o perioadă de timp, chiar dacă trebuie să plătească rate la bancă. Aici, în Italia, băncile au acum un program flexibil pentru achitarea ratelor.
Deși problemele sunt multe și diverse, puțini moldoveni tind să revină acasă pentru că acasă e și mai rău. Asta este situația, în Republica Moldova nu sunt locuri de muncă. Mulți nu mai au părinți în viață, iar unii și-au luat părinții cu ei în Italia.
Sunt moldoveni care nu au reușit să revină în țară încă de la începutul pandemiei de teama de a nu-și pierde locul de muncă. Discutați cu ei? Ce vă spun? Își doresc (vor putea) să revină de sărbători acasă?
Persoanele care nu au reușit să vină în țară, dar au un loc de muncă aici, desigur că nu vor veni în perioada sărbătorilor de iarnă. Uitați-vă ce se face. În Italia acum sunt restricții. Ținând cont de situația grea, provocată de aceste restricții care sunt și în Republica Moldova, eu nu cred că moldovenii vor risca să vină acum acasă. Frica mea este să nu fim din nou constrânși să stăm izolați în case.
Eu am alte idei, viziuni asupra a tot ce se întâmplă, dar prefer să le țin pentru mine. De aceea susțin jurnaliștii care fac jurnalism corect, echidistant, transparent. Cred că uneori e și greșeala jurnaliștilor, nu doar din Italia, dar de peste tot, că problema se amplifică provocând frică și teamă. Vom trăi și vom vedea, dar nu cred că mulți vor reveni acasă.
Și eu îmi doream să revin acasă. Și decizia mea de a nu veni nu e cauzată de teama că îmi voi pierde locul de muncă. Eu am dreptul la vacanță de 30 de zile, dar nu revin din motiv că nu știu care vor fi restricțiile. Nu aș dori să vin în țară, să stau 14 zile închisă în casă și să revin în Italia, să mai stau 14 zile în autoizolare. Nu știm care va fi situația în perioada sărbătorilor de iarnă. Desigur că vom suferi.
Eu nu am fost de un an acasă și asta este o suferință. Ceva îmi lipsește, parcă îmi lipsește aerul de acasă. Cei care au rămas în țară nu ne înțeleg, dar după 20 de ani, aflându-te în străinătate, începi să vezi lucrurile diferit, să le observi diferit. Locuind în orașe mari ca Roma, eu personal, dacă aș reveni în țară, mi-aș dori o căsuță la Puhoi și nu o casă mare. Aș vrea o căsuță cu șindrilă sau cu stuf, din cele bătrânești, cu prispă, cu cuptor. Gusturile se schimbă după o perioadă trăită departe de casă, într-un oraș atât de aglomerat cum este Roma și în apartamente mari.
Avem dorința asta de a reveni la tradiții, la baștină. Noi deja am ”gustat din migrație”, am văzut cum e de partea cealaltă, am văzut altă lume, altă mentalitate. Ne-am schimbat desigur, dar cu anii, începi să dai valoare la ceea ce ai lăsat în urmă.
Moldovenii nu au plecat de zile bune din țară și de fiecare dată când se apropie un nou scrutin, fie el parlamentar sau prezidențial, inima celor care se află departe de țară se umple de speranță că de data aceasta alegerea lor ar putea schimba lucrurile în Republica Moldova. Ce speranțe își pun moldovenii acum, în pragul alegerilor prezidențiale?
Speranțele moldovenilor în pragul acestor alegeri prezidențiale depind iar de categoriile din care fac parte. Sunt foarte multe femei care au ajuns deja la vârsta de pensionare. Desigur că, ele și-ar dori să revină în țară și să trăiască liniștit alături de nepoți, cine mai are acolo nepoți și copii. Își doresc să revină la baștină, acesta este dorul și speranța multor femei în vârstă.
În ceea ce privește familiile care aici nu s-au acomodat, multe și-ar dori să revină. Mai ales cei care încă mai au copii mici. Ei ar putea reveni în țară, dar dacă copii cresc aici, prind rădăcini în Italia, e mai greu să-i ”smulgi” din acest ambient și să-i ”plantezi” în altul.
Foarte mulți părinți spun că, dacă în Republica Moldova legea ar fi în capul mesei, dacă nu ar fi atâta birocrație, dacă ar fi locuri de muncă sau dacă ei ar avea posibilitatea să investească banii acumulați în Italia de zeci de ani, atunci ar reveni și mâine acasă. Foarte mulți au această doleanță.
Ce fel de președinte își doresc cei aflați în Italia?
Eu mi-aș dori un președinte cu viziuni europene, un președinte care cunoaște politica internațională, un președinte care ar avea idee măcar orientativ despre ceea ce se întâmplă în lume. Un președinte care ar promova Republica Moldova pe plan european/internațional. Ar avea la suflet interesele acestei țări și ar menține relații de prietenii cu toți, dar să pună interesul oamenilor, al țării mai presus decât interesele partidului pe care-l reprezintă.
Mulți dintre oamenii cu care discut spun că un președinte ar trebui să fie, în primul rând, onest, să respecte legea, să fie cu autoritate, fără dosare penale, să fie integru și să-l doară sufletul pentru țară. Să reușească să comunice cu Legislativul și Executivul în așa mod ca problemele actuale din Republica Moldova pe plan social, economic și politic să fie discutate. Să fie luate decizii în favoarea binelui comun, în favoarea comunității, a societății.
Să fie un președinte care să aibă la suflet toate problemele –”de la opincă până la vlădică”. Să-i bată inima pentru fiecare cetățean al acestei țări. Să fie consecvent în vorbele și acțiunile sale. Să vadă viitorul țării în Uniunea Europeană. Să fie deschis, să comunice.
Se știe că, comunicare/dialogul este cunoștință, iar cunoștința este dragoste unul față de altul, este respect. Să fie competent, să cunoască limbi moderne. Să discute de la egal la egal, să fie cumpătat. Să aibă capacitatea de a lua decizii sub presiune. Să dezvolte relații și parteneriate cu țările din vecinătate. Acestea ar fi doleanțele moldovenilor din Italia pe care eu le-am auzit.
Ați discutat cu oamenii din comunitatea dumneavoastră, vor merge la vot? Sunt siguri sau indeciși?
Foarte mulți sunt siguri că vor merge, dar avem și indeciși, dintre cei care vă ziceam mai înainte că s-au acomodat aici. Sunt unii pe care deja nu-i mai interesează Republica Moldova. Mă bucur că numărul lor e foarte mic. După mine, să-ți lași țara și să spui că nu te mai interesează nimic despre ea este un comportament de laș. Eu nu-mi închipui să pot pronunța aceste cuvinte vreodată, chiar dacă m-aș acomoda aici, nu aș uita de un am venit, de unde am pornit, cine mi-a dat cei șapte ani de acasă și m-a format ca om, în primul rând.
Avem foarte multe persoane care sunt sigure că vor merge la vot, dar din cauza acestei crize situația e mai complicată. Vă dau un exemplu: La Roma ambele secții de vot vor fi la Consulatul Ambasadei Republicii Moldova. Cândva secțiile de vot erau chiar în centrul Romei, lângă gara centrală Termini, se putea de ajuns foarte ușor. Acum se află foarte departe. Eu locuiesc în centrul Romei, lângă Vatican, și trebuie să iau doar un autocar pentru a ajunge acolo, dar sunt persoane care trebuie să vină din regiuni, pentru ei va fi mai greu, trebuie să schimbe câteva mijloace de transport. Este foarte complicat.
Da, sediul Ambasadei este mare, este o vilă cu patru etaje, are două intrări. Este bine că are o ogradă foarte mare, sper să permită ca lumea să intre acolo, desigur respectând distanța socială. Totuși, acolo este o zonă a Romei foarte populată. Străzile sunt mici, înguste. Un alt aspect e că, deși ar vrea să vină cineva cu mașina, nu ai unde să parchezi. Mai ales duminica, toți cei care locuiesc în acea zonă stau acasă. Deja e toamnă, e răcoare, nu e vară ac oamenii să plece la mare sau la cumpărături, etc. Nu e loc pentru a parca, iar asta ar putea să taie din dorința unora de a veni să voteze.
Cei mai în vârstă trebuie să facă un drum lung și cred că mulți vor fi prudenți pentru că îi sperie pericolul de a se infecta cu COVID-19. Oamenii sunt speriați. În Italia chiar se vorbește despre așa un fenomen ca ”terorismul mediatic”, din această cauză familia noastră de vreo trei luni nu privește televizorul. Ne uităm mai mult online la programele noastre preferate (geografice, istorice sau dezbateri politice, dar nu legate de tema virusului). Nu ne mai uităm la TV, unde mereu se vorbește numai despre acest virus, aşa suntem mai liniștiți. Citim ziare, ceea ce ne place nouă, dar nu tot ce ne bagă ei pe gât, dar nu toți sunt așa.
Da, lumea vrea să meargă la vot. Dar din cauza pandemiei, va fi un pic mai complicat, dar eu sper că vom reuși. Sper că lumea a conștientizat că asta e ultima speranță și dacă nu vrem să suferim patru ani, trebuie să ieșim masiv la vot.
Probabil, din cauza crizei, unii nu-și vor permite să facă drumul până la secția de votare din varii motive. Cunoașteți care sunt ele? Se solidarizează moldovenii să meargă organizat?
Cu ani în urmă, când au fost alegerile parlamentare, atunci asociația noastră a organizat un autocar dintr-un orășel, am găsit familii care să-i găzduiască pe unii moldoveni. Acum nu văd această tendință, nu văd să se organizeze autocare, dar dorința de a vota este. Sperăm foarte mult să nu fie al doilea tur de scrutin. Să se decidă din primul, pentru că asta ar însemna cheltuieli în plus, iar RM nu-și poate permite asemenea cheltuieli. Guvernul mai bine s-ar gândi la bătrânii noștri care la iarnă vor îngheța de frig sau copiii care nu au geantă să meargă la școală. Eu sunt optimistă, îndemn oamenii să meargă la vot, dar fiecare are preferințele sale. Nu fac campanie electorală nimănui.
Dumneavoastră, ce mesaj aveți pentru cei care sunt în țară, cum i-ați motiva să nu stea acasă, dar să meargă să-și dea votul pentru viitorul președinte al Republicii Moldova?
Am fost întotdeauna trași pe sfoară, AIE 1, AIE 2, cu toții am crezut în cei trei crai de la răsărit care au furat ca în codru. Noi toți, diaspora și cei de acasă, ne-am pus încrederea și speranța în aceste alianțe și ne-am pomenit furați – fără miliarde în bănci, dezamăgiți, iar asta a produs alt val de migrație a tinerilor din țară.
Mesajul meu către cei care sunt acasă ar fi, mai ales pentru bătrânii noștri, vă spun sincer, cu 20 de ani în urmă vedeam diferit realitatea. Am făcut foarte mult voluntariat în toți acești ani, inclusiv am cheltuit bani personali, acum stau și mă gândesc că acești bătrâni care au rămas prin sate nu au nicio vină, ei privesc televiziunile care le spală creierii. Ei sunt vizitați prin sate numai în campanii electorale. Din păcate, din pricina foamei, pe ei e ușor să-i manipulezi. Să-i cumperi cu un sac de grâu sau ce le mai oferă acum politicienii, îi amăgesc în induc în eroare. Este interesant că apoi diaspora se solidarizează, duce pâine la bătrâni.
Mesajul meu către cei de acasă ar fi: să voteze ”cu capul, nu cu stomacul”, să voteze ”cu tărtăcuța, nu cu tălăncuța” și să voteze analizând la rece cine ar fi un bun președinte pentru ei, pentru țara noastră.
Pentru bătrâni e mai greu, dar pentru tinerii din țară mesajul ar fi să voteze persoana care are viziuni clare, care își dorește ca Republica Moldova să meargă spre Europa. Aceasta este viziunea mea personală. Desigur că avem multe probleme, dar dacă vom avea un președinte integru care se va gândi la popor, care va munci pentru binele comun, Moldova mai are viitor, mai are speranță.
Eu am rămas șocată, demoralizată și încă nu am înțeles de ce cei de dreapta nu s-au unit să vină cu un candidat comun. În general mă gândesc la unioniștii din Republica Moldova care sunt mai dezbinați ca niciodată. De ce unioniștii nu sunt uniți între ei? Este o întrebare la care, probabil, vom găsi răspunsul după alegeri. Aceasta este problema moldovenilor în general – rânza moldoveanului, invidia este prezentă nu doar în clasa de mijloc, dar și în cea, cum se consideră ei – ”clasa politică, intelectuală”. Eu îi înțeleg pe oamenii care nu au idee despre ce se întâmplă în jurul lor, dar să te numești unionist, să fii informat și să vii cu atâția candidați care dispersează voturile, eu nu înțeleg.
Dacă vom ajunge în turul II, sperăm să câștige cel mai bun.
Vă mulțumesc!
Citiți mai multe știri și interviuri pe Dosar Media
Urmărește-ne și pe pagina noastră de facebook
