Criza refugiaților în Moldova: Apar primele disensiuni între ”primari și guvernare” – Reacția CALM
Congresul Autorităților Locale din Moldova susține că începând cu 24 februarie, ziua în care Rusia a atacat Ucraina și mii de femei, copii și bătrâni au fost nevoiți să-și părăsească casele, guvernarea de la Chișinău a îndemnat societatea noastră să renunțe în această perioadă la bătăliile politice și să se unească pentru a ajuta ucrainenii care ne trec hotarul, scrie calm.md
Speriați de bubuiturile exploziilor din Ucraina care s-au auzit în mai multe localități din Republica Moldova, de pericolul care ne paște în cazul în care țara vecină nu reușește să țină piept agresorului, dar și pentru că moldovenii întotdeauna au fost ospitalieri, societatea noastră a impresionat o lume întreagă prin unitatea și implicarea sa în procesul de gestionare a crizei refugiaților.
Primarii, indiferent de culorile politice pe care le reprezintă, au sărit pentru a crea mecanisme de cazare și alimentare a cetățenilor ucraineni. Au mobilizat cetățenii din comunitățile lor, diaspora, au identificat spații pentru cazarea refugiaților și împreună cu voluntarii au oferit acestor oameni loviți de năpastă tot sprijinul necesar. Mai mulți aleși locali și-au scos plapumele și saltelele din casele lor, au convins conaționalii stabiliți cu traiul în alte țări să-și deschidă ușile caselor rămase pustii în satele și orașele noastre pentru a găzdui acești oameni care au fugit fără a lua ceva cu ei.
Unele primării s-au transformat în depozite de colectare a produselor, altele în cantine, în spații de consiliere a refugiaților, pentru că anume la primării, nu la Consiliile raionale erau aduși refugiații care mai apoi erau direcționați către centrele de plasament sau în familii. Anume primarii au mobilizat agenții economici din comunitățile lor pentru a susține refugiații. Să nu uităm că aleșii locali sunt autoritățile care se bucură de cea mai mare încredere a cetățenilor.
De la bun început guvernarea locală a lipsit din vizorul guvernării centrale. Deși cea mai mare presiune a fost pusă pe primari, se pare că pentru APC există doar consiliile raionale. Toate regulamentele elaborate de ministerele de resort ignoră primăriile.
Și de această dată primarii și-au demonstrat capacitățile organizatorice în situații de urgență, cu riscuri sporite. Mobilizând diaspora, aceștia au colectat ajutoare umanitare pentru a face față numărului mare de refugiați care tranzitează țara noastră sau care aleg să rămână în localitățile noastre. Cu toate acestea, procesul de aducere a ajutorului umanitar direct primăriilor este extrem de birocratizat și centralizat.
De exemplu, Asociația Obștească a Moldovenilor din Catalonia a colectat un lot de ajutor umanitar pentru refugiații stabiliți în localitățile din nordul Republicii Moldova. În actele de confirmare este specificat că acest suport este pentru primăriile din nordul Republicii Moldova care au refugiați în localitățile lor. Cu toate acestea, în vamă coletele au fost descărcate și depozitate, explicația fiind că totul trebuie să ajungă la Ministerul Muncii și Protecție Sociale care va repartiza aceste bunuri așa cum va considera necesar. Primarul orașului Drochia, Nina Cereteu ne-a spus că în teritoriu sunt foarte mulți refugiați care sunt cazați în casele oamenilor și care vin la primărie pentru a solicita ajutor.
„Chiar și cei cazați în centrele temporare create de administrația locală de nivelul II vin la noi și solicită ajutor, spunând că ceea ce li se oferă acolo este insuficient.”
În momentul scrierii acestui articol Nina Cereteu încă se mai afla la vama Leușeni în speranța că se va întoarce la primărie împreună cu ajutorul umanitar destinat refugiaților.
În această perioadă au avut loc două ședințe ale primarilor cu autoritățile centrale. Aleșii locali i-au informat pe reprezentanții puterii centrale despre lacunele existente în gestionarea crizei refugiaților, despre faptul că așteaptă suport de la centru pentru a face față acestei provocări, despre necesitatea de a susține familiile care au găzduit refugiați, de a renunța la interminabilele procese birocratice și de acționa pentru că produsele acumulate din donații s-au terminat, iar primarii sunt cei care trebuie să identifice resurse, produse, lemne etc.
Ce a făcut Guvernul Republicii Moldova?
La 15 martie a alocat din donațiile acumulate 21, 3 milioane de lei autorităților publice locale de nivelul II. Nu primărilor, dar Consiliilor raionale, în condițiile în care mulți reprezentanți ai acestor instituții nu s-au implicat în niciun fel în gestionarea crizei refugiaților. Anume datorită primarilor care, împreună cu voluntarii și angajații primăriilor am reușit să devenim o istorie de succes pentru lumea întreagă în gestionarea acestei crize fără precedent.
Cu toate acestea, primarii vor fi nevoiți să cerșească de la Consiliile raionale resurse pentru a acoperi cheltuielile suportate, dar și pentru a acorda suport familiilor – gazde și mulți dintre ei nu le vor obține. Nu le vor obține pentru că au îndrăznit să critice activitatea acestora, pentru că fac parte din alte partide politice sau sunt independenți, pentru că cetățenii din comunitățile lor nu au votat partidele pe care le reprezintă mai marii Consiliilor raionale etc.
O altă nedreptate credem că s-a făcut prin preluarea de către Guvern a gestionării Centrului Moldexpo. Acest lucru s-a întâmplat după trei săptămâni de investiții cu resurse proprii în amenajarea, dotarea și logistica Centrului Moldexpo de către primăria municipiului Chișinău. Autoritățile centrale spun că acest lucru se face în scopul conjugării eforturilor privind implementarea Planului Operațional ONU pentru Refugiați și prestării serviciilor de asistență refugiaților. Ne întrebăm însă de ce nu s-a implicat Guvernul să pună în funcțiune acest mecanism din prima zi a invaziei? Credem că e mult mai ușor să preiei un mecanism pus bine la punct, decât să construiești ceva de la zero.
Din prima zi a războiului, Primăria municipiului Edineț a creat un centru regional pentru refugiați, unde se pregătesc câte aproximativ 1500 de pachete de mâncare pentru cetățenii ucraineni care trec vămile de la Otaci, Unguri, Ocnița, Lipcani și Criva. Comisia situații excepționale din raionul Edineț s-a întrunit într-a opta zi de război și a decis ca din cele șase centre de triere din Edineț doar unul să fie autorizat, cel care aparține Consiliului raional. Cum acoperim cheltuielile din celelalte centre și ce s-ar fi întâmplat dacă primăria nu se implica plenar în gestionarea acestei crize încă din prima zi de război?
Primarul Constantin Cojocaru spune că voluntariatul nu trebuie răsplătit, cu toate acestea, în situația în care vin resurse din exterior, e bine ca măcar serviciile comunale să fie acoperite în aceste locații de către centru, resursele energetice necesare pentru asigurarea confortului minim necesar pentru acești oameni năpăstuiți fiind extrem de costisitoare.
La Bălți angajații primăriei plătesc deja din banii proprii pentru a asigura cu alimente refugiații, produsele colectate din donații de câteva zile s-au terminat, a atenționat primarul Nicolae Grigorișin.
Exemple de acest fel pot continua. Cert este că implicarea, dedicația primarilor, nu doar că nu a fost apreciată dar, într-un anumit fel, a fost pedepsită. Și dacă guvernarea ne-a îndemnat la începutul războiului să ne unim, prin toate aceste exemple anume ea încearcă să ne disperseze.
Sursa: calm.md
