Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători din an, marcată de creștinii din întreaga lume. Totuși, dacă unii sărbătoresc Nașterea Domnului pe 25 decembrie, atunci alții pe 7 ianuarie. La noi în țară, Crăciunul este marcat atât pe stil nou, cât și pe stil vechi.
„Da, la început, în Sfânta Biserică, nașterea Mântuitorului a fost sărbătorită pe stilul vechi, așa cum noi cunoaștem, pe 7 ianuarie, după calendarul Iulian. De la calendarul Gregorian, de la 1642, s-au făcut aceste reforme, cu aceste diferențe de 14 zile, care a revenit ziua de 25 decembrie. O parte din biserică din răsărit și o parte din zona noastră cinstesc sărbătorile pe nou. O parte a rămas pe stil vechi, în special țările post-sovietice”
Calendar creștin-ortodox: De ce sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie
Nașterea Domnului, numită popular „Craciun„, este prăznuită pe 25 decembrie. Este sărbătoarea întrupării Fiului lui Dumnezeu.
Având în vedere că în trecut accentul se punea pe moartea sfinților, Nașterea Domnului nu este un praznic atât de vechi precum Sfintele Paști.
Menționăm că multe din sărbătorile păgâne au fost înlocuite de cele creștine. Pentru fixarea zilei de 25 decembrie ca sărbătoare a Nașterii Domnului s-a răspuns că prin această sărbătoare se dorea înlăturarea mitraismului. Sărbătoarea centrala mitraica era strâns legată de solstițiul de iarnă (22-23 decembrie) fiind privită ca ziua de naștere a zeului Soare.
Este momentul în care zilele încep sa crească, iar nopțile să scadă. Astfel, ziua de naștere a zeului Mitra, introdusă la Roma de împăratul Aurelian, în anul 274, a fost înlocuită cu ziua de naștere a Mântuitorului, Care fusese numit de proroci „Soarele dreptății” (Maleahi 4, 2), „Rasaritul cel de sus” (Zaharia 6, 12; Luca 1, 78-79). Sextus Julius Africanus, un creștin din secolul al III-lea, a fost prima persoana care propune in anul 221, ziua de 25 decembrie ca zi pentru nașterea lui Iisus.
Mai există și ipoteza că împăratul Aurelian a dorit prin această sărbătoare închinată zeului Mitra să înlocuiască praznicul Nașterii Domnului, prezent în acea vreme la data de 25 decembrie.
Cei care împărtășesc această ipoteză, afirmă că în trecut creștinii aveau credință că apariția lumii văzute a avut loc la echinocțiul de primăvară, pe atunci plasat pe 25 martie.
Deci, noua creație prin „întruparea lui Hristos“ trebuia sa aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numarandu-se 9 luni se obținea data de 25 decembrie.
În Apus, de prin secolul al III lea, Crăciunul se serba pe 25 decembrie. În Răsărit, până prin a doua jumătate a secolului al IV lea, Nașterea Domnului a fost sărbătorită împreună cu Botezul Domnului, pe 6 ianuarie, fiind numită Arătarea Domnului.
Sursa: crestinortodox.ro
