”Cadavre împachetate, gemete stinse și multă durere” – Mărturiile Alei Nemerenco după ce a vizitat Centrul COVID de la Moldexpo.
”Ce pot să spun acum, pe scurt? Centrul COVID înseamnă multă durere. Pe care chiar și în ochelarii de protecție transpirați nu poți să nu o vezi. Iar dacă nu o vezi, o simți. Acolo totul doare”, așa își începe ministrul Sănătății, Ala Nemerenco, relatarea după o vizită la Centrul COVID de la Moldexpo.
”De la cadavrele împachetate care așteptau deja cuminți transferul până la ochii mari a asistentei de pe ambulanța care a adus un pacient. De la gemetele stinse a cuiva la rugămintea și mâinile întinse ale unei bunicuțe care dorea să se ridice. Orice încercare a mea de a o liniști era sortită eșecului, și a cedat puțin doar când m-am lipit de ea, mângâind-o”, scrie Ala Nemerenco într-o postare pe rețelele de socializare.
Ministru a menționat că nu o menționeze pe rețelele de socializare ce este bine și ce nu e bine acolo: ”E un subiect strict medical pe care o să-l discutăm la minister pentru a descărca acest Centru și a tria corect tot fluxul pacienților spre el și a-l folosi în cel mai eficient mod”.
”Este cert faptul că acest Centru a fost creat doar din intenții bune, iar când ultimul val din primăvară a lovit dur, el a fost transformat, presat de condiții, într-un veritabil spital de campanie. Un spital cu tocmai 400 paturi (aproape juma cât întreg spitalul republican). Și cu tocmai 30 paturi de reanimare la capul fiecăruia cu câte o butelie mare de oxigen. Mai multe decât în orice alt spital de aceeași anvergură”., mai adaugă Nemerenco.
Totodată, ministrul a adăugat că: ”Ce voi spune astăzi e că mă închin în fața colegilor care muncesc în așa condiții. Pentru că au rezistat un an jumătate. Și mai sunt acolo”.
”În rest – așa ceva nu trebuie să existe într-un sistem de sănătate. Nici chiar în condiții de campanie. Nici chiar în pandemie. Nici chiar într-o țară ca a noastră, mică și săracă. Nu am făcut poze. Nu m-am dus acolo pentru poze. Nu trebuiesc și nu servesc la nimic. Pozele de pe retina mea sunt cele mai tari”, opinează ministrul.
Ala Nemerenco își încheie relatarea tristă cu o întrebare retorică: ”Câți trebuie să mai moară, câtă durere încă, pentru ca ceilalți, teferi și sănătoși să simtă și să înțeleagă?”.
