Astăzi, duminică, 28 august, celebrăm pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Moise Arapul.
Acesta era de neam etiopian și la față peste tot negru, fiind sluga unui oarecare ce se află la lucruri politicești. Pentru firea lui cea rea și pentru viața tâlhărească l-a gonit domnul său. Pizmuind el pe un păstor care îl zăticnise de la un lucru rău, s-a hotărât sa-l ucidă și aflând că acela este de cealaltă parte de apa Nilului și fiind apa mare, își lua sabia în gura, și își puse cămașa în cap, și trecu înot. Dar pastorul prinzând de veste a fugit; atunci el a junghiat patru berbeci aleși și înșiruindu-i pe o funie, a trecut iarăși Nilul înot.
Și mâncând cărnurile, și vânzând pieile pe vin, s-a dus la soții lui. Acestea le-am povestit ca să vedeți, că este cu putință ca cei ce vor, pot să se mântuiască prin pocăință. Acesta în cele din urma venind întru umilință, din oarecare primejdie, s-a dus la o mânăstire, și atât s-a pocăit încât a tras și pe soții lui către Hristos prin pocăință.
Iar oarecând șezând în chilia sa, nimeriră la dânsul niște tâlhari, neștiind ca el este Moise, pe care fericitul legându-i cu un ștreang, îi puse pe umeri ca pe un sac cu paie, și-i duse la obște. Și zise către frați: „De vreme ce mie nu mi se cade să fac nedreptate, am aflat pe aceștia ce veniră să-mi facă rău. Ce porunciți pentru ei?” Iar aceia dacă-l cunoscură că el este Moise, vătaful de tâlhari cel vestit și nebiruit, se mărturisiră lui Dumnezeu, și se lepădară de lume și se făcură călugări foarte iscusiți. De aceea trăind sfântul cu plăcere dumnezeiasca și luptându-se cu demonul neastâmpărării, a murit fiind bătrân de 75 de ani, făcându-se și preot, și lasând 70 de ucenici.
