De ce este copilul violent – Depresia la copii şi adolescenţi, simptome şi tratament.
Violenţa copilului porneşte de la o combinaţie de influenţe, cum ar fi cele ereditare, trăsături de personalitate, temperament, dar şi factori economici şi sociali, precum divorţul părinţilor, şomajul ori sărăcia – este o opinie împărtățită de cei mai mulți specialiști. De asemenea, abuzul fizic sau sexual poate duce la un comportament violent sau agresiv. În plus faţă de aceşti factori, violenţa poate fi potenţată de prezenţa unor leziuni ale creierului, explică Andreea Hefco, medic psihiatru, doctor în ştiinţe medicale, specialitatea neurologie, în „Ziarul Lumina”.
Potrivit autoarei, „deşi este normal pentru copil să se poarte urât ocazional, totuşi comportamentul perturbator sau ostil care durează mai mult de şase luni poate fi un indicator pentru o tulburare gravă de comportament şi în această situaţie este indicat un consult de specialitate”.
Dr. Andreea Hefco menționează că „studiile au arătat că un comportament violent poate fi ameliorat prin efectuarea de activitate fizică suficientă, care să consume excesul de energie”.
„De asemenea, e extrem de importantă învăţarea identificării corecte şi a exprimării eficiente a sentimentelor. Aceasta se învaţă cel mai uşor prin oferirea de către părinţi a modelului de comportament pe care-l aşteaptă de la copil. Este important pentru părinţi să ştie ei înşişi că frica, furia şi tristeţea sunt emoţii naturale care comunică ceva despre om şi duc la anumite frustrări şi la manifestări nepotrivite dacă nu sunt luate în considerare şi respectate ca atare, ci se încearcă doar negarea (n-are de ce să-ţi fie frică) ori anihilarea lor (nu-i voie să fii furios)”, explică medicul.
Depresia la copii şi adolescenţi – cum se manifestă și cum poate fi tratată
„Depresia la copilul de 9-12 ani se manifestă predominant prin izolare, apatie, comunicare redusă, scăderea interesului pentru activităţi anterior plăcute, diminuarea randamentului şcolar. Adolescentul prezintă o simptomatologie asemănătoare adultului, adică oboseală, iritabilitate, tensiune, tulburări somatice şi dispoziţie tristă, alături de negativitatea manifestată prin stimă de sine scăzută, autoreproşuri, autocritică, interpretări negative ale experienţelor, amintiri neplăcute”, scrie dr. Andreea Hefco.
Autoarea menționează că simptomele depresiei la copil şi adolescent pot fi mai greu de recunoscut. Medicul face referire la un studiu în cadrul căruia au fost monitorizate concomitent şi familiile copiilor depresivi, pentru că s-a observat o legătură evidentă între simptomatologia copiilor şi felul de comportament al părinţilor.
„Tipul de tratament de care are nevoie copilul depinde de primul episod de depresie, de gradul de severitate şi de cauza depresiei. Tratamentul depresiei la copil şi adolescent constă în general în consiliere psihologică, educaţia membrilor familiei şi, în funcţie de gravitate, tratament medicamentos”, scrie Andreea Hefco.
Autoarea adaugă că „foarte importante sunt terapiile comportamentale care se axează pe modificarea anumitor idei şi a modelului de comportament, terapia de rezolvare a problemelor ajută la găsirea unor soluţii practice”, simulează „o comunicare mai eficientă, pentru ca nevoile reale să iasă la suprafaţă”.
În cazul copiilor foarte mici este recomandată terapia prin joc.
