În fiecare an, pe 21 martie, în toată lumea se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Copiilor Străzii. Instituirea unei astfel de zile a apărut ca un demers necesar pentru a readuce, an de an, în conştiinţa comunităţii, responsabilitatea fiecărei naţiuni şi a fiecăruia dintre noi de a respecta şi promova drepturile fundamentale ale copiilor şi, mai ales, ale copiilor străzii.
Astfel, responsabilitatea şi implicarea sunt principalele „arme” pentru prevenirea dispariţiilor copiilor, iar soluţionarea cu operativitate a cazurilor privind dispariţiile de copii, reprezintă o prioritate pentru Poliție.
Pe parcursul anului 2020, 835 (870 în 2019) de copii au abandonat domiciliul sau altă formă alternativă de plasament, dintre care 629 (2019-629) de copii au plecat din propria familie, iar 206 (2019-241) au plecat din instituțiile unde au fost plasați.
Cei mai expuşi la părăsirea domiciliului sunt fetele aflate în pragul adolescenţei, iar categoria de vârstă cea mai vulnerabilă este între 13 şi 16 ani, majoritatea minorilor provenind din mediul rural.
Totodată, 379 (405-2019) de copii au plecat de la domiciliu sau din serviciul de plasament pentru prima dată, 466 (463-2019) au plecat repetat, iar 77 (2019-68) de copii au plecat în grup.
Dispariţia unui copil în condiţii alarmante impune, cu necesitate, acţiuni rapide, profesioniste şi eficiente ale poliţiei, în cadrul unui parteneriat cât mai larg cu societatea civilă şi cu toţi factorii disponibili să contribuie la prevenirea producerii unor drame.
Ca urmare a acțiunilor întreprinse de polițiști, 562 de copii au fost găsiți în decurs de 24 ore, 105 copii timp de 48 de ore, 102 copii au fost depistaţi după 48 ore, iar 3 copii au fost găsiți decedați. Totodată, din numărul total de copii care au abandonat domiciliul în perioada de 12 luni ale anului 2020, 6 nu au fost depistați.
De asemenea, au fost referite 678 (2019-627) de cazuri, fiind întocmite și remise fișe de sesizare în adresa organelor abilitate în protecția copilului.
Concomitent, au fost pornite 13 (2019-38) cauze penale, în baza art. 201/2 CP al RM, în privința părinților care și-au exercitat necorespunzător obligațiunile părintești.
Menționăm că, locul copilului nu este în stradă, este la școală, la o activitate recreativă, acasă cu familia sau la joacă cu prietenii de vârsta lui, iar sesizarea tardivă despre dispariția copilului creează dificultăți la stabilirea rapidă a locului aflării copilului, fapt ce crește riscul de victimizare al acestuia.
Principalele motive pentru care copiii fug de acasă rămân a fi lipsa supravegherii din partea părinţilor, teama de reacţia părinţilor faţă de situaţia şcolară sau faţă de o greşeală comisă de copil, intenţia de a câştiga bani, din cauza situaţiei materiale precare din familie, fuga de abuzuri fizice şi emoţionale, tulburări de comportament datorate neglijării în familie sau intenţia de a se întreţine autonom şi de a câştiga bani prin munca sezonieră, influenţa anturajului sau lăsarea copiilor în grija rudelor, în urma plecării părinţilor la muncă în străinătate.
Fiecare părinte, profesor, vecin, cunoştinţă poate avea un rol în prevenirea unor astfel de situaţii.
În acest context, Poliția vine cu un apel către cetățeni, în cazul identificării în stradă a unor copii cu semne de neglijență, care practică cerșitul, sau cunoașteți cazuri de neglijare ori violență a copiilor în familie, apelați 112 sau sesizați autoritatea tutelară locală (primarul, asistentul social), apelați Serviciul Telefonul copilului 116 111, serviciile care pot interveni și aplica măsurile de protecție față de copil.
În cazul nefericit al unei dispariţii, trebuie să cunoaşteţi faptul că primele ore de după eveniment sunt esenţiale pentru soluţionarea cu succes a cauzei.
Dacă s-a constatat abandonul de domiciliu al copilului, IGP recomandă părinţilor, reprezentanţilor legali şi tutori/curatori care exercită obligaţiunile de întreţinere, educaţie şi supraveghere a copiilor ca aceștia:
Să poată oferi următoarele informaţii: numele, prenumele, datele de stare civilă, adresa şi numărul de telefon, calitatea în care face sesizarea privind dispariţia minorului (părinte, tutore, rudă, vecin), vârsta minorului, semnalmente, semne particulare, date cât mai exacte privind ora, locul şi circumstanţele dispariţiei copilului;
Să prezinte informaţia referitor la prietenii cu care, de obicei, copilul îşi petrece timpul, datele de contact etc.;
Să verifice la domiciliu dacă, eventual, copilul nu a lăsat vreun mesaj, dacă au dispărut careva lucruri sau bunuri din casă;
Să prezinte eventuala existenţă a unor probleme de ordin medical ce ar putea periclita viaţa/sănătatea copilului, să-şi exprime orice suspiciune privind starea de pericol în care s-ar putea afla copilul sau orice bănuială/supoziţie care ar putea deveni semnificativă în clarificarea circumstanţelor dispariţiei.
Pe parcursul anului 2020, mii de copii au participat la sesiunile de informare privind abordarea fenomenului dispariţiilor voluntare şi a riscurilor pe care acest comportament le are.
Ziua Internațională a Copiilor Străzii a fost stabilită în 1998, prin rezoluţia Forumului Internaţional „Prietenii Copiilor Străzii”, desfăşurat la Varşovia.
