16 mai e Ziua Mondială a Bolii Celiace. E o maladie autoimună poliorganică care e declanșată de sensibilitatea permanentă la gluten și afectează intestinul subțire. Afecțiunea mai este numită intoleranță la gluten.
Boala celiacă poate surveni la orice vârstă, în special, odată cu începerea diversificării alimentare a copilului și introducerea produselor din grâu în alimentație. De asemenea, potrivit studiilor, femeile sunt mai predispuse în fața bolii, iar simptomele pot fi identificate în intervalul de vârstă de 40 – 60 de ani.
De multe ori, această maladie poate rămâne nediagnosticată, iar în consecință, copilul ajunge la o stare de subnutriție de la o vârstă fragedă. În cazul copiilor cu predispoziție genetică, maladia este declanșată sau devine activă în urma diversificării incorecte a alimentației.
Primele semne caracteristice acestei afecțiuni la copii sunt următoarele: scaune moi sau lichide, inapetență, apatie, staționare ponderală și întârzieri de creștere, dificultăți de concentrare, abdomen mărit, modificări ale funcțiilor ficatului, rinichilor sau ale altor organe.
Diagnosticarea bolii celiace e constituită din două etape. Etapa inițială se bazează pe prezența în sânge a anticorpilor de tip antitransglutaminază și antigliadin deamidat de tip IgA sau anti-endomisium IgA.
Tot în cadrul acestei etape, se indică testele genetice (HLA- DQ2 si HLA-DQ8 ), iar în unele cazuri biopsia intestinală.
Rezoluția simptomelor, testele serologice negative și refacerea mucoasei intestinale, în urma regimului alimentar fără gluten, certifică diagnosticul final al bolii celiace.
Tratamentul constă într-o terapie exclusiv nutrițională. Mai exact, e vorba de dieta fără gluten pentru toată viața. În prezent, se fac cercetări asupra terapiei enzimatice și unele încercări de a inhiba transglutaminaza
tisulară și de a modifica genomul cerealelor, astfel încât să fie mai puțin toxic.
În cazul bolii celiace, riscurile asupra stării de sănătate sunt determinate de imposibilitatea absorbției corespunzătoare a nutrienților din alimentație.
Acești pacienți sunt mai predispuși să dezvolte intoleranță la lactoză sau diferite tipuri de cancer (limfom Hodgkin, cancer de intestin subțire etc.). Complicația cea mai gravă este șocul anafilactic.
