Astăzi se fac 12 ani de la protestele anticomuniste din Chişinău, ale căror punct culminant a fost 7 aprilie 2009, când manifestațiile au degenerat. Protestele au început în ajun de 7 aprilie, după ce au fost anunţate rezultatele preliminare ale alegerilor parlamentare din 5 aprilie, potrivit cărora, comuniștii aveau 50 la sut[ din voturi.
În seara de 6 aprilie 2009, mii de tineri s-au adunat în centrul Chişinăului, nemulţumiţi de rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie. Ei s-au mobilizat prin intermediul reţelelor de socializare. Protestul a fost numit „Revoluţia Twitter„ şi a fost scânteia lui 7 aprilie.
”Zi de doliu naţional. Dacă nu ai votat pentru PCRM, ia o lumânare şi ieşi în stradă! Ne vedem la ora 18:00, la Ştefan cel Mare!” – Aşa suna cel mai accesat mesaj pe internet în data de 6 aprilie 2009.
La ora zece, în Piaţa Marii Adunări Naţionale erau deja aproximativ cinci mii de tineri. Câţiva dintre ei aruncau cu pietre şi ouă înspre clădirea Preşedinţiei.
Ulterior, au atacat maşina pompierilor, care şi-a îndreptat tunurile cu apă spre ei.
Liderii PLDM, PL şi AMN susţineau că alegerile au fost fraudate, cerând organizarea unui nou scrutin. Unii manifestanţi au pătruns în clădirea Parlamentului şi în cea a Preşedinţiei şi le-au incendiat.
Numărul protestatarilor creştea în fiecare oră. Când ajunge la aproximativ 30.000, scutierii nu mai fac faţă şi se retrag. Birourile din clădirea Preşedinţiei sunt vandalizate şi incendiate. Poliţiştii revin în forţă şi se încaieră cu manifestanţii. În ambele tabere sunt răniţi.
Persoanele care au pătruns în clădirea Parlamentului au aruncat în stradă o parte din mobilier şi i-au dat foc.
Opoziţia a început negocieri cu Guvernul, în urma cărora însă, nu s-a ajuns la niciun acord, iar preşedintele Vladimir Voronin a continuat să acuze organizatorii de tentativă de lovitură de stat, susţinând că are dovezi ferme că în mulţime s-ar afla şi grupări fasciste de origine română.
În timpul zilei, toate unităţile administrative au fost deconectate de la internet. Totodată, nicio pagină a presei on-line din Republica Moldova nu a putut fi accesată, iar reţeaua de telefonie mobilă a fost blocată în centrul Chişinăului.
În cursul nopţii de 7 spre 8 aprilie, poliţia a făcut uz de arme cu gloanţe oarbe şi a arestat zeci de studenţi. Pe 8 aprilie, liderii opoziţiei s-au desolidarizat de actele de vandalism şi distrugere din Chişinău, considerând că provocările au fost implementate şi organizate de comunişti pentru a deturna atenţia de la fraudarea scrutinului electoral.
Potrivit raportului Amnesty International Moldova, în timpul protestelor din aprilie 2009 poliţia a reţinut cel puţin 600 de persoane, multe dintre ele au fost maltratate în tipul arestărilor, în incinta secţiilor de poliţie. Procuratura Generală a înregistrat atunci 108 plângeri.
În 2015, Curtea de Apel Chişinău, l-a condamnat pe fostul ministru de interene, generalul Gheorghe Papuc la 4 ani cu executare, şi pe poliţistul Ion Perju, la 10 de puşcărie, în dosarul 7 aprilie. Aceştia însă au plecat din sala de judecată înainte ca sentinţa să fie pronunţată.
În rezultatul evenimentelor din aprilie 2009 persoanele care au pretins că au avut de suferit de pe urma acțiunilor polițiștilor au adresat 77 de plângeri, iar în alte 31 de cazuri procurorii s-au autosesizat, în total fiind pornite 108 de procese penale.
Din numărul total al plângerilor:
– în 71 cazuri au fost pornite cauze penale (42 – tortură, 19 – exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, 10 – alte categorii de infracţiuni);
– 28 dosare în privinţa a 47 colaboratori de poliţie au fost finalizate şi expediate în judecată;
– în restul cazurilor, urmărirea penală fie a fost încetată din lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor, fie a fost suspendată pe motiv că nu a fost posibilă stabilirea identităţii persoanelor care au acţionat ilegal, fiind cu cagule pe cap.
În rezultatul examinării dosarelor în instanțele de judecată, au devenit irevocabile – 26 hotărâri în privinţa a 45 persoane, dintre care:
– 9 sentinţe de achitare în privinţa a 16 persoane;
– 2 sentinţe de încetare în privinţa a 2 persoane (o sentinţă în legătură cu decesul făptuitorului, iar alta prin stabilirea amenzii contravenţionale);
– 15 sentinţe de condamnare în privinţa a 27 persoane, din care:
– condamnare, cu suspendare – 9 sentinţe în privinţa a 20 persoane;
– condamnare, cu executare – 3 sentinţe în privinţa a 4 persoane;
– condamnare la amendă – 3 sentinţe în privinţa a 3 persoane.
La finele anului trecut, pe rolul instanţelor de fond se afla o cauză penală în privinţa a 2 persoane (întoarsă la rejudecare), în instanţa de apel – nici o cauză pe rol.
În instanța de recurs, în prezent se află o singură cauză penală – dosarul de învinuire pentru exces de putere a fostului șef al poliției municipale, următoarea ședință pe acest caz fiind numită pentru 13 aprilie 2021.
Fostul şef al poliţiei municipale, Iacob Gumenița, a fost pus sub învinuire după ce au fost publicate imagini în care o persoană care ar semana la înfățișarea cu Iacob Gumenița aplica câteva lovituri cu piciorul în tinerii ce zăceau la pământ, în Piața Marii Adunări Naționale, în noaptea lui 7 aprilie 2009. Existenţa acestor imagini, afirma atunci avocatul Vladislav Gribincea de la organizaţia „Juriştii pentru drepturile omului”, ar putea fi considerată probă care şi face diferenţa dintre cazul Gumeniţa şi cele ale lui Şerban, Becciev sau Palade, condamnate anterior de CEDO ca fiind dosare politice
